Cred că a devenit un obicei, unul bun zic, să evadez cu totul din griul cotidian al iernilor din ultimii ani în ținuturi îndepărtate, nu neapărat însorite, dar, în tot cazul, diferite de peisajul care îmi este atât de familiar. Așadar, în februarie, evadez! Doi ani la rând destinația a fost Parisul și probabil că
Copoul vara – tablou în continuă metamorfoză, de la explozia primelor zile caniculare, cu forfortă de sărbătoare în pas de Gaudeamus, la aroma amețitor de tandră a teilor ce încă supraviețuiesc europenizării prost înțelese de către unii, de la culori vii modelate în lut de pretutindeni, la amorțeala ce cuprinde lent aleile parcului, amestecată parcă