Mă lupt de ani buni cu această sintagmă oximoronică – ”teme de vacanță”. N-am înțeles niciodată, pe vremea când eram elevă, de ce trebuie să avem teme pentru vacanță. În mintea mea de copil vacanța era pentru joacă… căci altfel de ce s-ar mai fi numit așa? Nedumerirea din copilărie s-a transformat în adolesecență într-o
Dorul de mare mi se ivește pe neașteptate, aproape întotdeauna în extrasezon. La fel s-a întâmplat și anul acesta, cu două săptămâni în urmă, când am simțit nevoia de a evada din nou din cotidian. Am mers la mare în weekendul prelungit de 1 iunie. Ne-am odihnit, căci ăsta era și scopul, ne-am revăzut cu
Cred că a devenit un obicei, unul bun zic, să evadez cu totul din griul cotidian al iernilor din ultimii ani în ținuturi îndepărtate, nu neapărat însorite, dar, în tot cazul, diferite de peisajul care îmi este atât de familiar. Așadar, în februarie, evadez! Doi ani la rând destinația a fost Parisul și probabil că
Copoul vara – tablou în continuă metamorfoză, de la explozia primelor zile caniculare, cu forfortă de sărbătoare în pas de Gaudeamus, la aroma amețitor de tandră a teilor ce încă supraviețuiesc europenizării prost înțelese de către unii, de la culori vii modelate în lut de pretutindeni, la amorțeala ce cuprinde lent aleile parcului, amestecată parcă