Ianuarie. Început. Altfel sau la fel. Liniște caldă, muiată în raze de soare orbitor aruncate peste un oraș adormit. Cafea leneșă. Devreme ori târziu, nici eu nu știu prea bine… Veselie matinală, ca într-o zi obișnuită de vacanță. În fond, e vacanță… Alegerea de a pune punct unui schimb fugar de replici nocturne. Cohen în drum spre casă, pe o șosea ireal de pustie, invadată de același soare orbitor. Copaci despuiați pe un fundal alb-albăstrui. Ferestre închise și un soi de forfotă înăbușită dincolo de ele, trezire lentă la viață după o noapte lungă, cu artificii și mult zgomot. Câteva pagini răsfoite în grabă în indecizia de a începe o altă lectură ori de a le continua pe cele deja începute…
Îmi fuge gândul aiurea, la lucruri începute și neterminate. Și nu sunt puține. Apăsarea tardivă a unei vinovății închipuite, care mă macină încă uneori, cu toate că, în fond, sunt doar alegeri… Parfum proaspăt și acrișor de lămâie stoarsă într-un pahar mare cu apă și o desprindere eliberatoare dintr-un ceva ce am fost cândva, o rămășiță a unui eu înșelător, agățată încă de suflet. Un gând răzleț rămas fără ecou… nimic din ceea uităm ori pretindem că uităm nu dispare pur și simplu în neant. Alegem doar să nu ne amintim. La fel cum alegem să renunțăm ori să mergem mai departe, încotro ne poartă… cine? Suntem, în fond, o sumă de alegeri pe care le facem, conștient sau nu, în vârtejul acesta zilnic numit existență. Truisme.
Azi am ales lămâi în loc de portocale, desene animate în locul unei drame, privitul răbdător înainte în locul umbrelor lăsate în urmă, un măr verde în loc de ciocolată și zâmbetul în locul încruntărilor efemere. Alegeri. Urmate de un popas necesar în mine însămi. Ianuarie. Altfel sau la fel… Altfel!
