Amintiri împachetate în cuvinte – jurnalele mele de călătorie

Dacă ar fi existat meseria de călător profesionist, cu specializarea de călător spontan exuberant, probabil că aș fi fost cel mai fericit om al muncii de pe planetă. În lipsa unei astfel de calificări oficiale, mă mulțumesc cu faptul că de câțiva ani încoace călătoresc cât de mult pot și încerc să-mi pun în practică majoritatea dorințelor ivite din pasiunea asta de a umbla hai-hui prin lume și de a-mi impregna sufletul cu frumusețea locurilor prin care mă poartă pașii. Cei care au aceeași pasiune înțeleg cu siguranță despre ce vorbesc; pentru restul sunt, probabil, doar vorbe-n vânt și snobisme iluzorii de om care nu e prea bine ancorat în realitate. Dar asta contează mai puțin, căci în zilele ce urmează am de gând să rememorez aici, pe blog, frânturi din călătoriile mele pe care de vreo 3 ani încoace tot îmi propun să le transcriu.

Mi-am descoperit recent carnețelul cu note de călătorie pe care le-am făcut mereu cu gândul că voi avea răgaz să le țes în cuvinte simple și să le pun aici pentru cei care vor să descopere minuni care mie mi-au încântat mintea și sufletul deopotrivă. Și cred că a venit timpul să fac asta până nu e prea târziu, căci nu se știe niciodată ce feste îmi poate juca memoria, la fel cum nu se știe dacă voi avea vreodată cu adevărat timpul acela ideal în care să scriu tot ce îmi propun în fiecare zi. Așadar, jurnalele mele de călătorie se vor așterne rând pe rând aici, condimentate cu fotografii dragi pe care tehnologia mi-a permis să le păstrez ordonat, în albume virtuale pe care cândva le voi transforma în altceva. Nu știu dacă sunt multe ori puține locurile prin care am hoinărit de 3 ani încoace. Pentru mine sunt prea puține, asta e sigur. Ceea ce știu însă cu certitudine, este că fiecare dintre ele a devenit cumva special; pentru că în fiecare călătorie am descoperit mereu câte ceva care mi-a întărit convingerea că eu nu pot fi fericită decât așa, cunoscând mereu necunoscutul, trăind experiențe noi, întorcându-mă în locurile în care am mai fost…

Ordinea în care se vor așterne filele de jurnal este aleatorie, cu toate că mi-am propus să respect o ordine a intensității emoțiilor pe care le-am trăit într-un loc ori în altul. Firesc ar fi să încep cu jurnalul austriac pentru că cele câteva zile petrecute în Austria în 2016, completate de călătoria din vara aceasta, în care am refăcut traseul de acum 3 ani, au o însemnătate aparte pentru mine. La fel de minunate sunt însă amintirile din Toscana, care vor umple jurnalul italian, minunata călătorie în Lefkada pe care o voi așeza frumos în jurnalul elen, ori proaspetele amintiri din Croația. Iar printre ele, frânturi de alte amintiri din călătorii mai scurte sau mai lungi, care mi-au umplut adesea golurile pe care experiențe nefaste mi le-au scobit în existență.

Dacă aș putea aș face în fiecare zi câte o călătorie, dar cum îmi este imposibil să fac asta, mă aventurez câteodată în călătorii imaginare în ținuturi prin care poate că nici nu voi ajunge vreodată. Iar uneori călătoresc în trecut, în locuri prin care am mai fost. O fac însă cu mare grijă, căci dacă am învățat ceva din pasiunea asta a mea, e faptul că pentru călătorul spontan, avid să descopere necunoscutul, cele mai anevoioase călătorii sunt cele în propriul trecut… pentru că sensibilitatea la nostalgie poate fi incurabilă. Acesta este probabil și motivul pentru care am ales să fac în perioada următoare aceste călătorii aici, în mod public… ca să mă asigur că nu las gândurile și emoțiile să o ia razna atunci când se afundă în trecut.

Nu știu cu care dintre călătorii îmi voi începe transcrierea jurnalelor. Până mâine, când voi ști, las însă aici câteva mărturii ale călătoriilor mele trecute. Enjoy!