Cu ceva timp în urmă, îmi propusesem să cunosc oameni frumoși și să transform în cuvinte frânturi din poveștile lor la fel de frumoase, ivite din pasiuni neașteptate și din dorința de a colora lumea cu vise împlinite. Oameni frumoși am cunoscut câțiva în ultima vreme, nu mulți, ce-i drept, dar suficienți pentru a șterge monotonia zilelor ce s-au scurs pe neașteptate cu poveștile lor, care mi-au răsfățat sufletul în clipe în care aveam nevoie acută de răsfățul acesta privilegiat. E drept că lucrurile s-au întâmplat pe jumătate, pentru că m-am bucurat egoist de povești frumoase și am lăsat cuvintele să dospească prea mult, în așteptări de rânduri împărtășite și altora, aici, în locul meu de popas virtual.
Niciodată nu este însă prea târziu… pentru povești… Așa că zilele acestea mi-am reluat, cu ceva întârziere, obiceiul de a pune pe taste gânduri răzlețe despre oameni care mi-au intrat în suflet cu totul, prin intensitatea cu care își trăiesc pasiunile și prin optimismul cu care își urmează visurile. Oana este unul dintre oamenii aceștia frumoși, cu care nu are cum să nu-ți fie drag să stai la povești. Întâlnirea noastră cu multe luni în urmă nu a fost, cu siguranță, întâmplătoare. Și totuși, în aparență, ea nu părea să aibă vreo legătură cu rândurile de față, decât prin aceea că ea se datora tot unei mari pasiuni – tangoul… pasiune a Oanei, desigur, căci despre relația mea cu tangoul am încă rezerve, chiar dacă Oana, de la care am învăţat primii paşi de tango (căci așa ne-am cunoscut noi) mi-a insuflat ceva din dependența pozitivă pe care tangoul o dă fără doar și poate. Dar nu despre tango e vorba în cele ce urmează, ci despre o altă mare pasiune a Oanei – gastronomia – și nu orice fel de gastronomie, ci una delicată, ale cărei principii obligatorii sunt sănătatea și simplitatea. Din pasiune pentru gustul acesta rafinat al simplității s-a născut Amor di Piadina – un loc cu adevărat magic, în care odată ce ai pătruns, nu ai cum să nu îți dorești să revii.
Pitită undeva printre corpurile vechiului complex Super Copou, în spatele fostului cinematograf, Amor di Piadina și-a deschis ușa cu câteva luni în urmă pentru toți cei care apreciază mâncarea sănătoasă, muzica bună și intimitatea unui spațiu amenajat cu bun gust, în care eleganța se îmbină cu sentimentul confortului de acasă și cu zâmbetul cald al oamenilor care au făcut posibilă existența acestui loc minunat. Deschiderea a fost una discretă, așa cum însăși Oana o recunoaște, cu entuziasm, dar și cu o oarecare strângere de inimă, pentru că, deși este rezultatul mai multor ani de planuri și de visuri frumoase și al câtorva luni de muncă intensă, Amor di Piadina este, într-un fel, un experiment îndrăzneț… căci Oana şi Ela, prietena și asociata ei în această aventură frumoasă, nu au vreo pregătire în domeniul gastronomic. Una este de profesie ingineră, cealaltă economistă. Pasiunea pentru inedit și pentru frumos le dă însă un optimism imbatabil, cu care te întâmpină din clipa în care le treci pragul. Eu însămi am aflat târziu, abia la vreo două săptămâni, despre deschiderea piadineriei, cu toate că am așteptat toată vara evenimentul. Am recuperat însă rapid timpul pierdut, iar în una dintre săptămânile trecute am stat la povești cu Oana… despre piadine, despre pasiuni, despre frumos… în cuvinte simple, garnisite cu zâmbete și cu aromă de piadine, care dă farmecul locului.

Amor di Piadina…
Ce înseamnă, pentru tine, Oana, această experiență… ca business, ca pasiune, ca lucru frumos care ți se întâmplă… căci se vede pe chipul tău că ceea ce faci aici e ceva care e parte din viața ta. Ce înseamnă, de fapt, Amor di Piadina?
Înseamnă materializarea unui vis, pe care îl port în suflet de vreo 10 ani. Prin 2006 am fost în Italia și atunci am mâncat pentru prima oară piadine. Mi-au plăcut foarte mult și mi s-a părut foarte interesant faptul că piadinele sunt în același timp un produs extrem de simplu, în esență, dar foarte rafinat și foarte versatil, ceea ce înseamnă că nu ai cum să te plictisești niciodată de ele. Iubesc lucrurile simple… Atunci mi-a venit ideea de a deschide o piadinerie aici, la Iași. M-am gândit că deși este un produs tradițional italian, piadina ar putea fi pe placul românilor, pentru că are în componența ei o lipie dintr-un aluat copt ale cărui ingrediente simple din rețeta originală mie îmi amintesc cumva de turtele coapte pe plită, pe care le făcea bunica când eram copil. Viața mi-a oferit însă alte experiențe în acești zece ani, așa că visul de atunci a rămas undeva în suflet, împreună cu speranța că într-o zi îl voi transforma în realitate. Acea zi a venit… vara trecută, când într-un moment de dialog interior, mi-am spus că trebuie să fac ceva cu ideea aceasta care nu mi-a dispărut în toți acești ani. A fost un soi de ”acum ori niciodată”, pentru că am realizat cumva că dacă tot amân de la un an la altul să fac ceva concret, risc să renunț.

Locul în care amintirile se creează singure…
Spui că piadina este un produs tradițional italian… Recunosc, cu toată sinceritatea, că până nu te-am auzit pe tine că vrei să deschizi o piadinerie, eu una nu auzisem vreodată despre piadine. E drept, cultura mea culinară nu e prea vastă, dar pentru mine, din punct de vedere gastronomic, Italia înseamnă pizza, spaghetti… Deci, ce este de fapt, cu piadinele astea?
Piadina este, într-adevăr mai puțin cunoscută la noi… Iar în Italia este un produs specific de fapt zonei Emilia Romagna. Se găsește și în alte zone, însă diferă textura aluatului, ingredientele care se pun în interior… Cum îți spuneam, în esență e un produs simplu, care se prepară prin umplerea unei lipii făcute din aluat copt, cu diverse ingrediente, de la mozzarella, prosciutto crudo, salate, până la pește, piept de pui și orice altceva, în funcție de inspirație și de gusturile fiecăruia. Aluatul este simplu, are în compoziție făină, sare, ulei de măsline și este copt pe plită, de asemenea, ingredientele care se pun în lipie, deși variază de la o rețetă la alta, au ca principiu comun faptul că sunt naturale și… sănătoase. Piadina este, dacă vrei, o alternativă sănătoasă la shaworma, dacă ar fi să o definim prin raportare la un produs arhicunoscut la noi, cu toate că și acesta, la rândul lui, este împrumutat… din Orient, ce-i drept. Piadinele nu sunt încă foarte cunoscute consumatorilor români. Există câteva piadinerii în România, dar majoritatea sunt sub franciză italiană. Ceea ce mi-am dorit să facem noi la Amor di Piadina a fost mai mult decât să preluăm rețete tradiționale pe care să le reproducem. Asta nu ar fi fost foarte complicat, pentru că în Italia piadinele au uneori în compoziție doar două-trei ingrediente. Există, de exemplu, piadine cu roșii și mozzarela sau piadine cu prosciutto și grana și nimic mai mult. M-am gândit însă că, fiind un produs versatil, piadina poate fi adaptată gustului românesc, care, trebuie să recunoaștem, diferă adesea de cel italian, în privința gastronomiei.

Oameni frumoși într-un loc frumos…
Îndrăgostită de piadine și de frumos, Oana și-a transformat visul în realitate, urmând nu neapărat un plan foarte pragmatic, ci mai degrabă câțiva pași prin care lucrurile pragmatice, impuse de tot ceea ce presupune demararea unui business, s-au îmbinat cu intuiția lucrului bine făcut, din pasiune absolută. După ce a petrecut două săptămâni în Italia, într-un restaurant în al cărui meniu piadinele se află la loc de cinste și în care a pătruns în tainele gastronomiei tradiționale italiene, aflând secretele piadinelor perfecte, Oana și-a dorit să transforme ceea ce a învățat în ceva inedit aici, la Iași.
În Italia, piadineriile sunt gândite ca niște fast-food-uri. Am vrut să fac ceva diferit, care să nu fie chiar o piadinerie sau un gen de fast-food în care lumea doar vine, cumpără și pleacă. Eu mi-am imaginat piadineria mea ca un loc în care lumea vine și nu mai vrea să plece… un loc nonconformist, în care oamenii să se simtă ca acasă și în care pot consuma și altceva decât piadine, un loc în care să își dorească să celebreze momente speciale alături de cei dragi, un loc în care să se simtă în largul lor participând la un eveniment profesional. De fapt, aceasta a fost și ideea când am căutat spațiul – să găsim un spațiu pe care să îl putem adapta mai multor contexte. Pentru mine e foarte important ca oamenii să revină cu drag aici, nu doar pentru prepartele culinare, ci şi pentru atmosfera în sine. De când am deschis, am organizat deja numeroase evenimente, unele private (aniversări, reuniuni etc.), altele deschise publicului larg (seminarii de nutriţie, serate cu muzică live, petreceri de tip milonga).

Piadina Barbeque, preferata clienților
Următorii pași, după specializarea în gastronomia italiană și după găsirea spațiului în care visul avea să prindă contur câteva luni mai târziu nu au fost deloc simpli și uneori nici plăcuți, pentru că, la fel ca orice antreprenor, Oana și asociata ei au trebuit să facă faţă birocraţiei pe care o presupune demararea unei astfel de iniţiative. Cu toate acestea, acum, după ce greul a trecut, Oana râde…
Ohooo, ți-ar trebui vreo două trei bloguri, dacă ar fi să îţi povetesc despre toate demersurile pragmatice necesare pentru a pune pe picioare o astfel de inițiativă. A fost greu, din aprilie până în septembrie ne-am izbit de tot felul de obstacole… Dar a trecut… Știam că nu va fi ușor din punctul ăsta de vedere, așa că nu ne-am lăsat descurajate de nimic.
Cum nu am decât un singur blog, am căzut de acord să trecem peste detaliile acestea și am continuat povestea. Între timp Vali, soţul Oanei, și-a intrat în rolul de gazdă profesionistă și ne-a adus și câte o piadină Barbeque, preferata clienților, se pare, ca să avem material didactic. Așa că Oana îmi spune câte ceva despre meniu…

Frigărui cu legume la grătar
Am vrut ca meniul să fie simplu. De fapt, simplitatea este, cred, unul dintre ingredientele esențiale nu doar în cazul piadinelor, ci și în tot visul acesta al nostru materializat în Amor di Piadina. Iniţial meniul a fost gândit simplu, pentru că ne-am dorit să îl adaptăm pe parcurs şi în funcţie de preferinţele clienţilor. Şi se pare că ideea a fost bună, pentru că între timp, pe lângă mai multe feluri de piadine, concepute de noi, câteva feluri de mâncare mai clasice ca să spunem așa, grătare, aperitive și salate cu ingrediente în combinații originale, gândite în aceeași idee de mâncare simplă, naturală, sănătoasă, meniul nostru s-a îmbogăţit cu preparate apropiate de bucătăria românească şi cu câteva deserturi originale, care se numără deja printre preferatele clienţilor. Avem deja preparate foarte cunoscute clienţilor, care au devenit, pe lângă piadine, adevărate embleme pe care cei ce ne vizitează le asociază cu Amor di Piadina. Desertul Tango, de exemplu, este în top. La fel rulada cu caşcaval şi ciuperci sau friptura casei.
Eu cred că tot ceea ce ține de mâncare e o chestiune de preferință personală, în fond. Da, noi oferim ingrediente sănătoase, combinații simple și variate, dar clienții sunt cei care decid în cele din urmă. De exemplu, dintre piadine, preferata mea este de departe Piadina Afumicata, cu prosciutto crudo, cremă de brânză și rucola, pentru că îmi place mult prosciutto. Dar e pur și simplu o chestiune de preferință personală… Din ce am observat, preferata clienților este Piadina Barbeque… probabil și pentru că este mai apropiată ca ingrediente și ca mod de preparare de bucătăria românească. Foarte mulți optează pentru Amor di Piadina, de exemplu. Vegetarienii au și ei opțiunile lor… încercăm să ne adaptăm în permanență preferințelor, dar și să educăm gusturile. Ne aprovizionăm direct de la producatori locali şi cred că acest lucru e foarte important pentru că avem mereu la dispoziţie o materie primă de calitate şi, în plus, ne mândrim cu faptul că încurajăm producţia locală de alimente sănătoase. Și cel mai frumos este că facem asta în echipă, consultându-ne inclusiv în ceea ce privește tot ce figurează pe meniu. Despre desertul tango, rulada cu cascaval si ciuperci, friptura casei

Tango, un desert special
De fapt, cred că asta face parte din farmecul locului, pentru că aici, la Amor di Piadina Oana și Ela, împreună cu partenerii lor de viață, fac o echipă care este alături trup și suflet de cei trei angajați efectivi, doi bucătari și un ospătar, pe care îi are piadineria momentan. De la meniu, pe care l-au conceput împreună, creând efectiv preparatele și dându-le nume cu sonorități specifice locului, până la decorarea interiorului, la crearea atmosferei și la pregătirea minuțioasă a fiecărei zile, oamenii aceștia frumoși formează o echipă cum rar îți este dat să vezi. De altfel, nimic nu a fost întâmplător în povestea aceasta a piadineriei din Copou. Chiar și asocierea cu Ela a pornit tot de la… piadine.
Ela vine dintr-un domeniu în care eu sunt deficitară, ea se ocupă de tot ceea ce înseamnă partea economică, marketing și tot ce ține de calcule. Ne-am cunoscut la sala de pilates de care ea se ocupă și în timp am devenit prietene foarte bune. Atunci când m-am decis că trebuie să fac ceva concret cu visul meu legat de piadine, i-am spus Elei că am nevoie de un asociat și ea s-a oferit să se implice, pentru că, printre altele, culmea, și ea avusese ideea de a deschide o piadinerie cu câțiva ani în urmă, tot după o vizită în Italia unde, ca și mine, se îndrăgostise de aceste preparate tradiționale. Deci cumva, nimic nu a fost întâmplător. Ne completăm foarte bine una pe cealaltă și cu siguranță fără ea visul meu nu s-ar fi transformat în ceea ce a devenit acum… un vis împlinit.
Am rugat-o pe Oana să îmi povestească cum este o zi din viața ei, de când Amor di Piadina și-a deschis ușile, la propriu. A zâmbit din nou, apoi a râs…
O zi din viața mea de antreprenor? O zi normală sau una… anormală? Nicio zi nu seamănă cu cealaltă. Adormi și te trezești cu gândul la ce poți face ca să fie mai bine, la ce poți face nou, la cum să faci ca visul să continue. Îți faci planuri, realizezi că deși greul a trecut, nimic nu este bătut în cuie și trebuie să fii în permanență conectat la ceea ce faci ca să nu eșuezi. Te trezești, evident, cu foarte multe lucruri de făcut, care îți dau de multe ori bătăi de cap, dar și cu farfurii care pleacă pline și se întorc goale și te fac să uiți de ceea ce este greu, cu clienți pe care îi recunoști pentru că i-ai mai văzut pe aici și asta îți aduce o mulțumire extraordinară. Practic, eu ajung aici pe la 10, beau două trei cafele ca să pot funcționa la parametri maximi, după aceea văd împreună cu echipa ce comenzi sunt, ce clienți. Ne ocupăm de meniul zilei, pentru că între timp avem şi o ofertă de tipul acesta, meniu fix cu două feluri de mâncare şi desert.

Omul sfințește locul… Oana, printre oaspeți…
Oamenii vin, se simt bine şi pleacă, iar noi suntem mereu aici pentru a le face popasul la Amor di Piadina cât mai plăcut. Am remarcat că în general lumea vine mai ales seara, ca să se relaxeze. Dar nu e neapărat o regulă. În weekend lucrurile variază. Important este că, indiferent de momentul zilei, pe chipurile lor sunt zâmbete. Și asta înseamnă că oamenii se simt bine la noi. Revenind la ziua mea de antreprenor… Urmează aprovizionare, acte (astea nu lipsesc niciodată) și lucruri organizatorice… Nu este neapărat ceva foarte rigid ca program şi cred că şi asta îmi place în toată povestea asta, faptul că nicio zi nu seamănă perfect cu alta. În orice caz stau aici până seara târziu, când pleacă ultimul client. Și eu și ceilalți din echipă. Iar în weekend, aproape că ne petrecem noaptea aici… A devenit un fel de a doua noastră casă.
Piadinele de la Amor di Piadina sunt, de fapt, așa cum spune Oana zâmbind, un pretext frumos pentru a petrece timp plăcut cu oameni dragi sau, de ce nu, cu oameni pe care încă nu îi cunoști, dar îi descoperi. Și asta pentru că pe lângă programul obișnuit al unui bistro cafenea, piadineria își deschide frecvent ușile pentru evenimente variate, de la serate cu muzică live, la workshopuri de nutriție ori seri dansante. Eu însămi mă număr printre clinţii fideli ai locului. Mi-am aniversat ziua de naştere aici, îmi savurez uneori cafeaua de după-amiază, acompaniată de unul dintre deserturile casei, noaptea dintre ani am petrecut-o tot aici, împreună cu oameni dragi, iar de ceva timp încoace, aproape în fiecare sâmbătă seara intru în atmosfera magică a tangoului, la petrecerile milonga. Asta îmi aminteşte de cealaltă pasiune a Oanei, tangoul, cea care ne-a și intersectat nouă drumurile, cum spuneam la începutul poveștii și m-a făcut să mă întreb, retoric şi mai mult în glumă, care e legătura dintre tango și piadine. Oana are însă un răspuns…

Milonga la Amor di Piadina
Bună întrebare… Să știi că este o legătură, chiar dacă e greu de crezut. Deși în ultima vreme nu prea mai ajung la sală, la cursurile de tango, să știi că a ajuns tangoul la mine. De fapt, cred că atunci când am ales spațiul acesta, involuntar, am visat și la o milonga aici. Și… chiar s-a întâmplat. De ceva timp găzduim aici petrecerile de milonga organizate de Tango Feliz și sperăm ca acest obicei să devină o tradiţie la Amor di Piadina. Așa că da, uite, vezi, totul are sens până la urmă. Cine s-ar fi gândit la o legătură între două pasiuni atât de diferite! E frumos… Şi dacă ar fi să o iau de la capăt, nu aș ezita nicio clipă să o fac, oricâte piedici au fost și vor mai fi. Am și uitat de ceea ce a fost greu, văd doar ceea ce este bun șu frumos. Poate și pentru că așa sunt construită eu. Iar în domeniul acesta, ca în orice alt domeniu, de fapt, părerea mea este că dacă nu îți dorești foarte mult și nu o faci mai ales din pasiune, e foarte dificil să reușești. Dacă pleci de la ideea că vrei să faci doar un business, e greu… fără pasiune, fără să pui suflet… nu ai cum să reușești cu adevărat, să fii mulțumit… să îți îndeplinești visul.
Oana se numără printre cei care știu să pună suflet și să se dedice unei pasiuni… iar visul ei, născut dintr-o pasiune fără margini pentru frumos, pentru simplitate și rafinament, a prins contur într-un loc în care toate aceste ingrediente, combinate cu multă răbdare și dorința de a reuși și de a oferi și altora ceva din magia visului împlinit – Amor di Piadina.
Leave A Reply