Oricât de mică sau de mare ar fi tangența pe care unii sau alții o au cu fenomenul cultural, începutul de octombrie, la Iași și nu numai, a fost despre FILIT. De altfel, de câțiva ani încoace, toamna ieșeană e parțial sinonimă cu FILIT și cu atmosfera exuberantă, unică, pe care acest eveniment, unic la
Arta, în toate formele ei, nu are cum să nu te fascineze atunci când îi acorzi șansa de a-ți umple sufletul de acel ceva care te smulge, fie și pentru câteva clipe de încântare supremă, din pragmaticul cotidian. Cu toate că nu am fost niciodată o devoratoare împătimită a vreunei arte anume, m-am regăsit în
Când? Unde? Cum? De ce? Dacă sunteți locuitori ai capitalei, nu e cazul să vă alarmați, iar dacă locuiți în provincie, nu vă agitați, nu e rost de vreo nouă știre zgomotoasă despre vreun proiect demolator de reamenajare în stil neokitsch a Bucureștiului, așa cum, poate, ne-am aștepta, după ultimele isprăvi ale edililor capitalei. Dincolo
Invitația a fost spontană și de nerefuzat, printr-un link trimis pe Facebook și o întrebare simplă, care cerea un răspuns pe măsură : ”Mergem ?”. ”Mergem !” În fuga tastelor nu am remarcat însă un detaliu care acum mi se pare minor și anume faptul că baletul Spartacus, căci despre o invitație la acest spectacol era vorba, urma
Îmi plac cei de la Vunk. N-aș putea spune concret pentru ce anume, dar au piese simpatice, combină sensuri inteligente cu un umor fin și nu devin siropoși de dragul audienței. Nu mă pasionează, în general, videoclipurile pieselor care îmi plac, pentru că prefer să las muzica să își construiască singură imagini și scenarii în
Mi-a trecut prin minte azi, în aburii leneși ai cafelei de după-amiază, că pentru a nu știu câta oară nu am niciun plan pentru weekend și că ar trebui poate, să fiu ceva mai organizată în privința asta. Iluzie, desigur… organizarea și sfârșitul de săptămână sunt oricum două concepte antagonice în șirul cotidian al clipelor
Cu ceva timp în urmă, când scriam despre Festivalul de Film European din acest an, mă lăsasem cuprinsă de euforia momentului și de pasiunea pentru o artă care mi-a fost mereu aproape de suflet și față de care am manifestat întotdeauna, cu un ochi de amator, desigur, o admirație constantă – cinematografia. Și euforia a
- 1
- 2