Sens
Suntem cuvinte aruncate-n vânt, rumegate îndelung de soartă, prin anotimpuri răzlețe; Nu știm asta până când nu simțim că tăcerea e unica noastră cale de scăpare. Și nici atunci nu suntem siguri că ne mai poate …
Blogul meu, www.anamariaghiban.ro, e oarecum clona mea virtuală, plăsmuită din cuvinte. E imperfectă, asta e clar! Ca și mine. E locul meu de popas în mine însămi și pe unde mă poartă gândul și simțirea. Tot ceea ce scriu pe blog mă reprezintă pe mine ca om, în primul rând. Scriu despre ceea ce îmi stârnește interesul sub o formă sau alta, mă implic în inițiative care contribuie la dezvoltarea comunității în care trăiesc și promovez doar proiecte, acțiuni, produse în care cred. Îți mulțumesc pentru popasul făcut pe Fascinație!
Suntem cuvinte aruncate-n vânt, rumegate îndelung de soartă, prin anotimpuri răzlețe; Nu știm asta până când nu simțim că tăcerea e unica noastră cale de scăpare. Și nici atunci nu suntem siguri că ne mai poate …
Îmi propusesem să scriu ieri rândurile astea. Doar că ieri... nu prea a fost toamnă, cum, de altfel, nici azi nu prea se simte adierea ei. Mi-am zis că totuși …
Cam straniu subiect de articol, după o pauză destul de lungă pe blog, aș zice. Zâmbesc însă la gândul că în toată pauza asta am adunat, din nou, atâtea amintiri …
De câteva zile nu-mi pot scoate din cap gândul că trăim în scenariul unui film. Încerc să mă amuz spunându-mi că m-am implicat în prea multe proiecte cu filme, că …
Ieri a fost ziua mea. De parcă nici n-ar fi fost. Și totuși a fost ieri. A trecut repede și anul ăsta. Nimic special. La urma urmei, fiecare om are …
Merg rar pe jos prin cartier. Nu-mi place treaba asta, dar îmi găsesc mereu scuze. Și totuși am conștientizat de curând că stau de trei ani în cartierul acesta care …
Clișee. Aparent clișee. Aparent fără nicio legătură și oarecum fără noimă. Ambele mi-au bântuit însă dimineți răzlețe și nopți interminabile de câțiva ani încoace. 40 nu pentru că m-ar fi speriat …
Hai să ne tatuăm aripi pe inimi, mi-ai spus într-o dimineață, din senin. Te-am privit hai hui, cu o lacrimă în colțul ochiului drept și scrâșnind din dinți a neputință. …
Textul acesta trebuia să fie despre Hangariada 2019. Jumătate din titlul lui stă suspendat pe desktopul meu de mai bine de o lună, de când am avut bucuria să aflu …
O simt de câteva dimineți... în aburul jucăuș al cafelei, în parfumul ce-mi invadează bucătăria prin fereastra larg deschisă în zori de zi, în după-amiezele leneșe în care dorința de-a …
Luni. Vacanță. Iulie. În sfârșit soare. Ordine aleatorie în frânturi de gânduri fără subiect și predicat. Socotesc involuntar zilele care au trecut de când a început vacanța. Două săptămâni deja …
Blogul meu, www.anamariaghiban.ro, e oarecum clona mea virtuală, plăsmuită din cuvinte. E imperfectă, asta e clar! Ca și mine. E locul meu de popas în mine însămi și pe unde mă poartă gândul și simțirea. Tot ceea ce scriu pe blog mă reprezintă pe mine ca om, în primul rând. Scriu despre ceea ce îmi stârnește interesul sub o formă sau alta, mă implic în inițiative care contribuie la dezvoltarea comunității în care trăiesc și promovez doar proiecte, acțiuni, produse în care cred. Îți mulțumesc pentru popasul făcut pe Fascinație!