Blogul meu, www.anamariaghiban.ro, e oarecum clona mea virtuală, plăsmuită din cuvinte. E imperfectă, asta e clar! Ca și mine. E locul meu de popas în mine însămi și pe unde mă poartă gândul și simțirea. Tot ceea ce scriu pe blog mă reprezintă pe mine ca om, în primul rând. Scriu despre ceea ce îmi stârnește interesul sub o formă sau alta, mă implic în inițiative care contribuie la dezvoltarea comunității în care trăiesc și promovez doar proiecte, acțiuni, produse în care cred. Îți mulțumesc pentru popasul făcut pe Fascinație!
Hai să ne tatuăm aripi pe inimi, mi-ai spus într-o dimineață, din senin. Te-am privit hai hui, cu o lacrimă în colțul ochiului drept și scrâșnind din dinți a neputință. …
Uneori se face târziu în noi... Atât de târziu, încât ne închidem tăcuți, fără rost, în cafeneaua propriilor visuri, alungate din suflet și-mprăștiate răzleț prin ungherele minții. Ne așezăm dibuind pe întuneric la masa goală a …
Câteodată,În visul meu rumen de copil,Se furişa târziu, tiptil,O aripă albăDe înger pierdutÎn nopţi diafane dintr-un trecutCu ceruri de sarePlutind pe sub mare,Ca-ntr-o poveste fără-nceput.Uneori,Îmi priveam cu zâmbet nătângLumina pală …
El şi Ea – două planete suspendate în capete de curcubeu. Se întâlneau uneori în eclipse totale ascunse-n lanuri multicolore de flori. Se roteau încet, în ritmuri bizare, pe orbite imaginare din galaxii necunoscute şi-şi şopteau adevăruri sublime prinse în …
Mergea încet, cu pași aproape invizibili, pe aleea din fața casei, pe care pășise de atâtea ori cu hotărâre în ultima vreme. Își simțea sufletul ostenit de atâtea trăiri care-i …
Am visat cândva, demult, într-o noapte dintr-o altă viaţă, că eram din nou copii şi că ne întâlniserăm undeva, la marginile lumii. La început nu ne vedeam... pluteam în neştire, …
M-am trezit dimineaţă cu un dor nespus de curcubeu... de ploaie caldă de vară împrăştiind simfonii lichide peste aleile pustii ale parcului în care-mi pierd urmele în fiecare zi, încercând …
Partea I poate fi citita aici, iar partea a II-a aici.MElise a rostise atât de repede a doua variantă a compunerii, încât aproape că gâfâia când a terminat. Inima îi …
(Partea I poate fi citită aici)O vreme nu a mai vorbit cu nimeni. La școală era tăcută, răspundea doar când era întrebată, zâmbea atunci când era nevoie și părea că se …
Avem nevoie de povești ca să nu uităm să fim din când în când copii. „A fost odată ca niciodată...” Nu, începutul acesta nu îi plăcuse niciodată MElisei, pentru simplul fapt …
Moto: Copiii nu au coduri de bare Ieri am cunoscut-o pe Nona. Stătea ghemuită pe una dintre băncile proaspăt vopsite din parc. N-aş fi remarcat-o, poate, aşa mică şi chircită pe …
Blogul meu, www.anamariaghiban.ro, e oarecum clona mea virtuală, plăsmuită din cuvinte. E imperfectă, asta e clar! Ca și mine. E locul meu de popas în mine însămi și pe unde mă poartă gândul și simțirea. Tot ceea ce scriu pe blog mă reprezintă pe mine ca om, în primul rând. Scriu despre ceea ce îmi stârnește interesul sub o formă sau alta, mă implic în inițiative care contribuie la dezvoltarea comunității în care trăiesc și promovez doar proiecte, acțiuni, produse în care cred. Îți mulțumesc pentru popasul făcut pe Fascinație!
