Epice și lirice

Câteodată,În visul meu rumen de copil,Se furişa târziu, tiptil,O aripă albăDe înger pierdutÎn nopţi diafane dintr-un trecutCu ceruri de sarePlutind pe sub mare,Ca-ntr-o poveste fără-nceput.Uneori,Îmi priveam cu zâmbet nătângLumina pală de pe umărul stângŞi nu pricepeamDe ce-mi încâlcesc,Într-un joc ştrengăresc,Umbre de stele,Prin genele grele,Cuprinse de somn pământesc.Alteori,Îmi aninam fărâme năuce de visDe-un vers tăcut, încă nescris,Purtat aieveaDe aripa-mi albă,Desprinsă din salbăDe nori atârnaţi în grumaz de văzduh...Apoi,Într-un ceas hoinar, oarecare,Am amuţit în somn, de mirare,La gândul bizarCă-ntr-o zi s-ar puteaCa cineva, fără să vrea,Să-mi frângă-n zoriAripa albă, scăldată în rouă,Ivită de sub pleoapele-amândouă.Câteodată,În visu-mi  pustiu şi trist de om mare,Mai caut urme sculptate în sareDe zborul desprinsDin umăru-mi gol,Amorţit pesemne-ntr-un rolDe înger smerit şi tăcutCe-şi caută zborul pierdutÎn cuvinte rătăcite …

El şi Ea – două planete suspendate în capete de curcubeu. Se întâlneau uneori în eclipse totale ascunse-n lanuri multicolore de flori. Se roteau încet, în ritmuri bizare, pe orbite imaginare  din galaxii necunoscute şi-şi şopteau adevăruri sublime prinse în aripi  de vise pierdute. Apoi, în vârtejuri de frunze interstelare, se pierdeau agonic, scufundându-se-n mare. Apoi, din nou, se rostogoleau agonic pe fâşii colorate, în drepte paralele, croindu-şi zadarnic drum printre stele. Alergau nebuneşte în sus şi în jos, fără să ştie că totul era de prisos. Se ciocneau uneori, ca din întâmplare, frângându-se iar în semne colorate de-ntrebare. Când oboseau, se întorceau în capete de curcubeu, fiecare într-al său; şi încercau să-nţeleagă Ceva din agonia lor de peste an, fără să-şi facă însă vreun plan. Rămâneau mereu aşa: două colţuri rupte dintr-o stea – El şi Ea... suspendaţi în capete de curcubeu, aşteptând zadarnic eclipse, miracole, vise –   Acum, niciodată, mereu.

Mergea încet, cu pași aproape invizibili, pe aleea din fața casei, pe care pășise de atâtea ori cu hotărâre în ultima vreme. Își simțea sufletul ostenit de atâtea trăiri care-i invadaseră existența așa, deodată, ca și cum acolo, în ceruri, cineva rupsese nori de sentimente si dăduse drumul unei ploi de nostalgie care cădea necontenit peste universul ei, doar al ei... Se simțea mică de tot, într-o lume prea mare pentru bucuriile ei mărunte de ființă visătoare, care nu-și dorise vreodată mai mult decât... să fie fericită. Pășea astfel, plutind pe asfaltul încă umed, din care se ridicau leneș aburi mirosind a frunze veștede, prelungind involuntar agonia pașilor pierduți printre rafale de vânt ce le acopereu și ultima zvâcnire de …

Am visat cândva, demult, într-o noapte dintr-o altă viaţă, că eram din nou copii şi că ne întâlniserăm undeva, la marginile lumii. La început nu ne vedeam... pluteam în neştire, învăluiţi în culori ireale, aşteptând să se facă lumină. Ne oglindeam privirile în linia orizontului, aşteptând în zadar să se întâmple miracole ascunse în constelaţii inexistente. Apoi, deodată, într-o clipă de nedumerire candidă, am dat simultan din umeri şi am oftat de dorul răsăritului care se încăpăţâna să nu se mai ivească în depărtări aurorale. Am tresărit şi ne-am întors capetele, tu spre dreapta, eu spre stânga şi am rămas aşa o vreme, siluete firave, în lumina Lunii, încercând să desluşim misterele timpului ireversibil. Apoi ai zâmbit şi ai rostit, atât …

M-am trezit dimineaţă cu un dor nespus de curcubeu... de ploaie caldă de vară împrăştiind simfonii lichide peste aleile pustii ale parcului în care-mi pierd urmele în fiecare zi, încercând să desenez în minte rătăciri închipuite în paşi de vals. Şi asta pentru că am avut un vis bizar, în care se făcea că eram din nou copil şi alergam în neştire pe un curcubeu imens ce unea emisferele Pământului într-o unică încercare de refacere a echilibrului primordial... Eterna reîntoarcere la inocenţă...Am alergat aşa o vreme, între emisfera nordică şi cea sudică, fără să ştiu dacă ar trebui să mă opresc undeva anume. Alergam, alergam mereu fără oprire, ca şi cum cineva se încăpăţâna să mă facă să vreau să …

Partea I poate fi citita aici, iar partea a II-a aici.MElise a rostise atât de repede a doua variantă a compunerii, încât aproape că gâfâia când a terminat. Inima îi bătea tare. Simțea că doamna are să se supere, mai ales că aveau musafiri la oră, dar... nu putuse să scrie altfel. Nu avu timp să-și sfârșească gândurile și să-și pună frâu bătăilor inimii. De undeva, din spatele sălii de clasă, se auziră aplauzele cuiva. MElise nu îndrăzni să întoarcă privirea. O privea în ochi pe doamna învățătoare care, din nou, nu știa cum să reacționeaze. O mână caldă și mare îi atinse ușor creștetul, mângâind-o. Uriașul din spatele ei o privi cu un surâs blând și rosti doar atât, …

(Partea I poate fi citită aici)O vreme nu a mai vorbit cu nimeni. La școală era tăcută, răspundea doar când era întrebată, zâmbea atunci când era nevoie și părea că se transformase într-un copil model. În sinea ei plănuia însă o răzbunare prin cuvinte. De fapt, nu, nu era o răzbunare pentru că ea învățase de la spiriduși că răzbunarea este un lucru fără sens. Plănuia mai degrabă o lecție de copilăreală pentru toți cei care luau în râs felul ei de a privi lumea. Nu se grăbea, pentru că învățase de la un vraci bătrân că lucrurilor bune și frumoase le trebuie timp ca să poată fi înțelese de oameni.Între timp, continua să trăiască perfect în două lumi diferite, fără …

Avem nevoie de povești ca să nu uităm să fim din când în când copii.„A fost odată ca niciodată...” Nu, începutul acesta nu îi plăcuse niciodată MElisei, pentru simplul fapt că nu reușise să înțeleagă de ce toate poveștile pe care le auzise când era mică, la fel ca și cele pe care le citise mai apoi singură, începeau și se sfârșeau într-un trecut atât de îndepărtat de lumea în care trăia. Dar cine este MElise? MElise este o ființă obișnuită (sau cel puțin așa pare la prima vedere) care trăiește într-o lume în care se simte adesea străină. Toți prietenii ei (puțini la număr, de altfel) spun că este o ființă frumoasă și veselă, pe care copiii o adoră …