Paris, mercredi – un instant…
20 august 2025. Ieri am plecat de la Cund, azi am aterizat la Paris. E greu de explicat sentimentul - desprindere de un paradis verde și de oameni frumoși, eternă …

Blogul meu, www.anamariaghiban.ro, e oarecum clona mea virtuală, plăsmuită din cuvinte. E imperfectă, asta e clar! Ca și mine. E locul meu de popas în mine însămi și pe unde mă poartă gândul și simțirea. Tot ceea ce scriu pe blog mă reprezintă pe mine ca om, în primul rând. Scriu despre ceea ce îmi stârnește interesul sub o formă sau alta, mă implic în inițiative care contribuie la dezvoltarea comunității în care trăiesc și promovez doar proiecte, acțiuni, produse în care cred. Îți mulțumesc pentru popasul făcut pe Fascinație!

20 august 2025. Ieri am plecat de la Cund, azi am aterizat la Paris. E greu de explicat sentimentul - desprindere de un paradis verde și de oameni frumoși, eternă …
O zi plină cu de toate! Și mai ales cu soare ucigător! Ultimii 500 de metri până la albergue i-am făcut în jumătate de oră aproape, pentru că m-am oprit …
Mi-am dat seama de curând, făcând un inventar spontan al ultimelor luni de zile, că a trecut din nou cam multă vreme de când am scris pe blog. Și a …
Viața la Santa Cruz e simplă și bine organizată. E o rutină menită să facă totul mai ușor pentru toată lumea, inclusiv pentru oamenii care fac ca acest albergue să …
#change #strength #connection #gratitude Despre asta și despre un milion de alte lucruri a fost anul meu, într-o infinitate de forme, de emoții și de trăiri pe care cuvintele n-au …
Aterizăm în scurt timp la Beauvais. Am reușit să dorm un pic în avion, după o noapte albă, în care n-am putut nicicum să închid ochii… de emoție, de frică …
Când mi-a trimis Alex miercuri mesajul pentru vernisaj era deja târziu, nu mai aveam cum să îmi schimb agenda, căci, da, în ultima vreme numai așa funcționez, cu bulletpoints și …
Am auzit pentru prima dată de Levita prin octombrie, anul trecut, cred. Nu mai țin minte exact ce căutam pe Instagram când mi-a apărut reclama la o sală de balet …
Mă lupt de câteva zile cu tot felul de gânduri nedefinite frânte ritmic de banalitatea treburilor cotidiene cărora nu mă pot sustrage cu niciun chip. Nimic nefiresc. Așa sunt toamnele …
Noapte albă și caldă de vară în miez de an ce se scurge cu viteză amețitoare, al cărei ritm l-am pierdut demult înadins... mă împresoară timid întunericul blând brăzdat de …
Mi-e dor de când mă știu... de mare, de răsărit, de toamnă, de stele, de aripi, de văpăi, de fluturi, de verde, de alb, de lumină, de... tot. Mi-e dor …

Blogul meu, www.anamariaghiban.ro, e oarecum clona mea virtuală, plăsmuită din cuvinte. E imperfectă, asta e clar! Ca și mine. E locul meu de popas în mine însămi și pe unde mă poartă gândul și simțirea. Tot ceea ce scriu pe blog mă reprezintă pe mine ca om, în primul rând. Scriu despre ceea ce îmi stârnește interesul sub o formă sau alta, mă implic în inițiative care contribuie la dezvoltarea comunității în care trăiesc și promovez doar proiecte, acțiuni, produse în care cred. Îți mulțumesc pentru popasul făcut pe Fascinație!

