Ziua 4 – O Porriño – Pontevedra
Cred că o să inventez o nouă formă de pelerinaj - mers pe jos combinat cu tren. Nu, nu-mi săriți în cap, e doar o glumă nevinovată. Dar am luat …

Blogul meu, www.anamariaghiban.ro, e oarecum clona mea virtuală, plăsmuită din cuvinte. E imperfectă, asta e clar! Ca și mine. E locul meu de popas în mine însămi și pe unde mă poartă gândul și simțirea. Tot ceea ce scriu pe blog mă reprezintă pe mine ca om, în primul rând. Scriu despre ceea ce îmi stârnește interesul sub o formă sau alta, mă implic în inițiative care contribuie la dezvoltarea comunității în care trăiesc și promovez doar proiecte, acțiuni, produse în care cred. Îți mulțumesc pentru popasul făcut pe Fascinație!

Cred că o să inventez o nouă formă de pelerinaj - mers pe jos combinat cu tren. Nu, nu-mi săriți în cap, e doar o glumă nevinovată. Dar am luat …
Mi-am dat seama de curând, făcând un inventar spontan al ultimelor luni de zile, că a trecut din nou cam multă vreme de când am scris pe blog. Și a …
#change #strength #connection #gratitude Despre asta și despre un milion de alte lucruri a fost anul meu, într-o infinitate de forme, de emoții și de trăiri pe care cuvintele n-au …
Aterizăm în scurt timp la Beauvais. Am reușit să dorm un pic în avion, după o noapte albă, în care n-am putut nicicum să închid ochii… de emoție, de frică …
Când mi-a trimis Alex miercuri mesajul pentru vernisaj era deja târziu, nu mai aveam cum să îmi schimb agenda, căci, da, în ultima vreme numai așa funcționez, cu bulletpoints și …
Am auzit pentru prima dată de Levita prin octombrie, anul trecut, cred. Nu mai țin minte exact ce căutam pe Instagram când mi-a apărut reclama la o sală de balet …
Mă lupt de câteva zile cu tot felul de gânduri nedefinite frânte ritmic de banalitatea treburilor cotidiene cărora nu mă pot sustrage cu niciun chip. Nimic nefiresc. Așa sunt toamnele …
Noapte albă și caldă de vară în miez de an ce se scurge cu viteză amețitoare, al cărei ritm l-am pierdut demult înadins... mă împresoară timid întunericul blând brăzdat de …
Mi-e dor de când mă știu... de mare, de răsărit, de toamnă, de stele, de aripi, de văpăi, de fluturi, de verde, de alb, de lumină, de... tot. Mi-e dor …
Uneori cerul e albastru, albastru sidef respirând așteptări încă netulburate de realitatea imediată… alteori e palid de boli nenumite născute chinuit din speranțe năruite, alteori e purpură vie adulmecând fiori …
De ceva timp încoace, Facebook-ul a devenit un fel de stimul virtual al amintirilor mele recente. Și asta doar prin simplul fapt că în trecut, într-un moment au altul al …

Blogul meu, www.anamariaghiban.ro, e oarecum clona mea virtuală, plăsmuită din cuvinte. E imperfectă, asta e clar! Ca și mine. E locul meu de popas în mine însămi și pe unde mă poartă gândul și simțirea. Tot ceea ce scriu pe blog mă reprezintă pe mine ca om, în primul rând. Scriu despre ceea ce îmi stârnește interesul sub o formă sau alta, mă implic în inițiative care contribuie la dezvoltarea comunității în care trăiesc și promovez doar proiecte, acțiuni, produse în care cred. Îți mulțumesc pentru popasul făcut pe Fascinație!

