Câteva concluzii după prima săptămână de școală hibridă

E prematur, desigur! Însă fiind dirigintă la o clasă de an terminal, primesc deja de la copii întrebări despre cum va fi examenul de bacalaureat în 2021. Nu avem certitudini, am învățat anul ăsta pe pielea mea, de profesor și de părinte de copil absolvent, că e mai bine să nu te aștepți la nimic și să se le iei pe toate cum vin…

Avem totuși, se pare, un Ordin de Ministru… un alt Ordin… de data asta referitor le metodologia de organizare a examenului de bacalaureat 2021. Toate par a fi în ordine pe hârtie, desigur. Așa că primele ore la clasa a XII-a le petrecem discutând despre bacalaureat. Și dacă tot am creat contextul potrivit, aruncăm o privire pe YouTube la lecțiile înregistrate de Irina Georgescu, una despre Subiectul I A, cealaltă despre textul argumentativ, pentru Teleșcoala. Materiale excelente, pe care le recomand tuturor elevilor care urmează să susțină examenul de bacalaureat. Dar ce să vezi? E rost de amuzament, căci clipurile sunt întrerupte constant de reclamă, care a devenit omniprezentă și pe YouTube. Iar în perioada aceasta reclamele sunt și de natură… politică. Da, da, am fost întrerupți de vreo trei ori de candidații la Primăria Iașului care ne îndemnau cu zâmbete false să votăm un viitor mai bun. Noroc că poți să dai „skip”… De ce or fi inserat totuși reclame politice în clipuri pentru elevi? Copiii au găsit explicația; la clipuri pentru bac se uită elevi care vor da bacul, adică mulți elevi deja majori, deci, potențiali votanți… Hmmm, interesantă logică, nu m-aș fi gândit! Mă bucur însă că am elevi cu o intuiție bună, care ghicesc mecanismele ascunse ale unor astfel de circumstanțe. Educația media dă roade!

Și dacă tot veni vorba de strategii electorale subtile infiltrate în educație… Săptămâna aceasta am primit solicitarea de la administrația locală să raportăm absențele elevilor cu medii mari pe lunile … martie, aprilie și iunie, pentru că primăria vrea să le dea niște burse de care fusese vorba prin martie, dar de care uitase cu desăvârșire odată cu întreruperea cursurilor. Cam ciudată revenire bruscă de memorie, cu fix două săptămâni înainte de alegeri. Și hilară de-a dreptul treaba cu situația absențelor pentru o perioadă în care, se știe, totul a stat sub semnul haosului. Dar să luăm partea bună – niște copii cu medii mari, vor primi niște bani. Punct.

Orele la clasa a XII-a au trecut repede și au fost dinamice. Aș vrea să spun același lucru despre ultimele două ore, în care, împreună cu o clasă de a XI-a, m-am întors la origini… ale limbii române, desigur. Am resimțit din plin toate neajunsurile tehnologiei și toată frustrarea acumulată în ultimele zile.

Trag câteva concluzii după o primă săptămână de școală hibridă, concluzii care nu știu clar dacă și la ce ar putea folosi. Sunt, cred, mai mult un fel de a sintetiza, pentru mine, o experiență pe care nu știu încă în ce categorie să o încadrez:

1. Ceea ce pare să funcționeze la punct și la virgulă pe hârtie, dă multe puncte de suspensie în realitate.

2. Excesul de zel dăunează sănătății (și fizice și mintale).

3. Profesorii au nevoie de (cel puțin) 3 ochi.

4. Orarul modular funcționează (pentru mine) mult mai bine decât orarul clasic și cred că ar putea fi implementat cu succes și în vremuri non-pandemice.

5. Ceea ce facem noi acum nu e școală, ci mai degrabă un fel de auto-dresaj sau, în termeni mai prețioși… o adaptare continuă la o nouă paradigmă educațională, determinată de factori exteriori educației. (Sună bine, nu?!)

6. Nu mai vreau să aud o bună perioadă de timp „Ani de liceu”!

7. Urăsc „aroma de lămâie”!