Cam aceasta e concluzia la care am ajuns după ce am citit cărțulia scrisă la patru mâini de către Care Santos și Francesc Miralles, doi autori despre care auzisem doar în treacăt înainte de lectura romanului Cel mai frumos loc din lume e chiar aici, căci despre el va fi vorba în cele ce urmează.
Nu mai știu motivul pentru care am cumpărat cartea, cu vreo câteva săptămâni în urmă, dar tind să cred că a fost o alegere intuitivă, ca și celelalte făcute atunci, în după-amiaza în care, printre rafturile librăriei Humanitas, mi-am amintit că ”ai tot atâtea vieți câte cărți ai citit”. Cred că m-a atras titlul și m-a intrigat oarecum mențiunea de ”bestseller internațional” care, de regulă, contrar așteptărilor, pe mine mă îndepărtează de cărți.
Pe scurt, romanul Cel mai frumos loc din lume e chiar aici este povestea unei tinere care, salvată aparent întâmplător de la ideea de a se sinucide după ce află că părinții i-au murit într-un accident de mașină, începe să descopere că viața nu e chiar atât de searbădă cum credea și că există șansa la fericire oricând, atâta timp cât reușești să faci o distincție clară între trecut, prezent și viitor. Este între paginile acestea scrise simplu și atât de cursiv un soi de poezie gingașă ce transpare cu fiecare frază în care sunt inserate abil adevăruri generale pe care fiecare dintre noi le trăiește pe propria piele la un moment dat. Escapadele lui Iris în cafeneaua ruptă parcă din altă lume sunt tot atâtea prilejuri de a-și redescoperi sinele și de a găsi sensul propriei existențe, cu ajutorul celor două călăuze care îi ghidează experiența – tânărul Luca și bizarul magician. În ansamblu, privită din perspectiva complexității intrigii și a firului epic, cartea este mai degrabă o nuvelă decât un roman, dar asta e prea puțin important la urma urmei. Ceea ce o face memorabilă este turnura pe care o iau la un moment dat întâmpările, transformând-o într-un mic roman fantastic cu iz de alegorie – o alegorie a destinului, a omului aflat suspendat între trecut, prezent și viitor, fără a ști ce anume să aleagă. În substrat, romanul este, de fapt, un fel de carte motivațională, lucru lesne de intuit având în vedere profilul unuia dintre autori, Francesc Miralles, care este, printre altele, autorul mai multor cărți de psihologie practică. Mi-a amintit cumva de Alchimistul lui Coelho, citit cu mulți ani în urmă, dintr-o curiozitate care mai târziu m-a amuzat.
Cel mai frumos loc din lume e chiar aici este o lectură perfectă de weekend, ce poate înlocui cu succes vizionarea unui film, căci lectura nu durează mai mult de două – trei ore (depinde de ritmul fiecăruia și de factorii perturbatori din jur). Acesta este, de altfel, unul dintre aspectele care mi-au plăcut mult – senzația cinematografică pe care am avut-o, citind cartea. Cred că Hollywood-ul ar putea profita din plin de un roman ca acesta, ecranizându-l.
Bestseller sau nu, cartea scrisă de Care Santos și Francesc Miralles nu este nici pe departe o capodoperă a literaturii universale, însă este cu siguranță o lectură plăcută, cu sens, numai bună de savurat împreună cu o ciocolată caldă (că tot este acesta laitmotivul cărții), într-o după-amiază leneșă de mai.
