Vorbim mult în perioada aceasta despre informare versus dezinformare, despre surse oficiale, despre știri adevărate sau false. Aproape că nu este zi în care să nu fim puși în situația de a analiza o știre de impact înainte să îi dăm sau nu crezare. Simt acum, mai mult ca oricând, cât de necesară este educația media în școală, despre care tot vorbesc de câțiva ani încoace datorită oamenilor de la Centrul pentru Jurnalism Independent. A devenit cumva o rutină ca atunci când citim/ auzim/ vedem orice în mass media să ne întrebăm instantaneu dacă e real sau nu și să ne activăm butoanele critice. Nu e valabil pentru toată lumea, însă eu mă regăsesc clar în profilul acesta al omului sceptic, care nu crede tot ce vede până nu verifică. Și, cu toate că la un moment dat rutina asta ne va intra probabil în sânge, devine uneori obositor să fii mereu suspicios la orice.
Îmi amintesc că înainte să înceapă perioada aceasta de izolare, mă exasperase faptul că am auzit la un post de televiziune de cinci ori într-un minut cuvântul ”panică”, într-o dimineață de weekend, în timp ce ascultam știrile într-o cameră de hotel. Nici nu-mi imaginam pe atunci (era final de februarie) că panica asta urma să își întindă tot mai mult tentaculele și că aveam să mă confrunt eu însămi cu ea la un moment dat, în câteva reprize de întrebări fără răspunsuri.
E confortabil totuși să știi că ai la dispoziție niște surse de informare în care te poți încrede și că niște oameni își dau osteneala ca să te țină la curent cu ce se întâmplă prin lume, pe aproape ori departe. Că fac asta dintr-un motiv sau altul, nu mai are importanță. Important e că sursele astea reușesc să te țină conectat la realitate, oricât de încurajator (sau nu) sună.
Informații oficiale și statistici
Sursele mele, în perioada aceasta, sunt eterogene și, recunosc, alese subiectiv (unele), dar fiecare are rostul ei. Doza de informație brută despre statistici legate de coronavirus în lume mi-o iau în fiecare dimineață de pe worldometers.info. Prima dată am ajuns pe site cu vreo lună în urmă și de atunci intru aproape zilnic. Ce îmi place (mă rog, e un fel de a spune) este că informațiile sunt aduse la zi cât de cât în timp real și mereu sunt oferite surse locale pentru fiecare țară. E drept, cifrele acestea de pe worldometers.info sunt cele care mi-au provocat în câteva rânduri panica despre care vorbeam, însă tot ele mă țin cumva conectată la o perspectivă globală asupra pandemiei.
Restrângând aria, unele informații despre ce se întâmplă ”oficial” la noi le citesc pe stirioficiale.ro. Nu o să comentez prea multe despre despre relevanța informațiilor de aici, cu toate că ar fi multe de spus despre cantitatea și despre transparența unor informații de pe un site ce ține în mod direct de Guvern, special creat pentru a veni în sprijinul oamenilor în vreme de criză. Aici găsim textele ordonanțelor emise în ultima perioadă, sfaturi și informații utile pentru diverse categorii de oameni; de aici se pot descărca modele pentru declarațiile necesare deplasărilor și așa mai departe. Dar este loc de mai bine pentru o informare corectă și completă. Știu cât de mult s-a muncit pentru ca acest site să fie funcțional într-un timp cât mai scurt și pentru asta cei de la Code4Romania, care s-au ocupat de partea tehnică și care au lucrat, de altfel, în ultima perioadă la 6 soluții digitale care să sprijine populația în perioada de criză pandemică, merită toată aprecierea.
Newslettere cu vești bune, de la oameni faini
La televizor nu prea mă uit, dar dacă, din întâmplare, apăs alt buton decât cel de Netflix, atunci e cel al ProTv sau Digi24, fără pretenția că iau de bun tot ce văd/aud pe acolo.
Ceea ce mă ține însă și mai conectată la realitate în perioada asta e corespondența virtuală cu niște oameni de la care primesc newsletter zilnic sau, în tot cazul, în mod regulat. Cel mai nou intrat în listă este Jurnalul de pandemie al celor de la DoR. Tare îmi sunt dragi oamenii ăștia și tare mai regret că până acum nu am fost abonată la DoR și că i-am citit sporadic, pe apucate. Dar uite că există un început pentru toate. Jurnalul de pandemie DoR conține de toate – de la povești primite de la oameni care se confruntă cu efectele izolării, la informații despre lucrurile importante care se întâmplă zilnic în lume și pe la noi ori la recomandări de cărți și de filme. Un lucru ce îmi place tare mult e faptul că în fiecare newsletter există și o veste bună. Tot despre vești bune este și Biz Good News, un newsletter cu știri pozitive realizat de echipa de la revista Biz care de aproape o lună îmi trimite în email știri despre lucruri bune care se întâmplă în această perioadă în legătură cu evoluția pandemiei.
Un loc special în enumerarea subiectivă pe care o fac aici îl ocupă cu siguranță doi oameni care îmi sunt tare dragi și pe care îi apreciez din multe puncte de vedere. Nu știu cât de oportun este să-i pomenesc în același paragraf, căci fiecare are stilul său unic în materie de condei jurnalistic. Îmi asum totuși riscul ăsta, căci citesc cu interes maxim atât newsletterul lui Chinezu, cât și pe cel al Monei Dîrțu. Mona Dârțu trimite în fiecare luni Moday memo, o sinteză a evenimentelor din toate domeniile, întâmplate în săptămâna precedentă și un punct de vedere bine argumentat despre unele dintre ele, din care nu lipsește uneori ironia subtilă. De la Chinezu primesc aproape zilnic un mail tare simpatic, plin cu o mulțime de informații utile, de la știri dintre cele mai variate, de interes public, la recomandări de lecturi și mai nou la fragmente proaspete de roman în curs de scriere. E o senzație plăcută să știi că citești un roman în timp ce el se scrie și nu oricum, ci în emailuri primite direct de la autor. Asta, bineînțeles pentru că sunt unul dintre cei 3976 de abonați (atâția parcă avea azi dimineață), pe care Cristi îi răsfață zi de zi cu o porție consistentă de informații și opinii personale despre lucruri care se întâmplă în lumea din jur, exprimate într-un stil inconfundabil. Nu vă spun mai multe despre oamenii ăștia, căci e musai să descoperiți singuri: Monday memo – aici, Newsletterul lui Chinezu – aici.
Înapoi la social media…
Dincolo de tot ceea ce am enumerat deja, petrec destul de mult timp zilnic în social media. Nimic anormal, mai ales pentru perioada de izolare, corect? Îmi trec multe pe dinaintea ochilor și butoanele mele critice sunt activate la maximum din momentul în care mă conectez la Facebook ori la Instagram, căci pe aici îmi fac veacul (deh, încă nu am descoperit tik-tok-ul). Am însă încredere în postările pe care le citesc pe pagina de Facebook a Ioanei și pe cea a Cristinei, căci de la ele am învățat aproape tot ce știu despre educația media. Când vreau să iau însă o pauză de la cuvinte, arunc o privire pe contul de Instagram al Ioanei Moldovan, căci unele dintre fotografiile ei ce au ca temă pandemia, adunate aici, te lasă pur și simplu fără cuvinte.
Nu am, desigur, pretenția că felul în care mă conectez eu la realitățile pandemiei este o cale de urmat pentru toată lumea. Ceea ce știu este însă că în ritmul haotic ce pare să fi pus stăpânire pe lume în vremurile astea tulburi, reușesc cumva să îmi păstrez calmul și optimismul și la acest fapt contribuie cu siguranță și sursele pe care le-am înșirat aici.
Foto: engin akyurt / Unsplash
Leave A Reply