Călătoria la Copenhaga am planificat-o din noiembrie. E mult spus „am planificat-o”… a fost mai degrabă inspirația de moment pentru un cadou neconvențional de ziua Danei. Așadar, călătoria asta a fost un fel de girls trip, al cărei scop unic a fost încărcarea bateriilor cu energie pozitivă. Scriu la trecut, pentru că deja suntem în avion spre Iași. Au fost trei zile superbe și încerc să-mi adun gândurile ca să las aici câteva informații bune de luat în seamă, pentru cei care nu au fost niciodată la Copenhaga; pentru că da, Copenhaga e o destinație care merită din plin toată atenția. Am decis că cel mai nimerit este să împart notele astea în 3 articole, dar nu voi urma firul zilelor, cum fac de obicei, ci voi scrie separat despre obiectivele pe care le-am vizitat, despre cafenelele din Copenhaga și câteva locuri speciale și despre lucrurile practice, bune de știut, pentru că sunt câteva informații pe care e bine să le cunoști dacă te afli pentru prima dată în Danemarca.
Încep cu ceea ce am vizitat, pentru că cele trei zile au fost în primul rând despre a vedea locuri frumoase și despre a ne simți minunat, indiferent de vreme sau de alți factori perturbatori. Sâmbătă, pe 17 februarie, am plecat cu noaptea în cap din Iași, așa că am ajuns foarte devreme la destinație…
Nyhavn
Check-in-ul la hotelul la care stăm se face de la 14:00, prin urmare lăsăm bagajul la hotel și după o cafea cu lapte o luăm la pas prin Nyhavn. E soare și e tare frumos. Plimbarea de-a lungul canalului cu case colorate, la prima oră a dimineții, e o încântare. Casele își înalță siluetele multicolore în lumina jucăușă a soarelui. E ca într-o carte cu povești. Pe ici pe colo încep să se ivească oameni, probabil turiști matinali, la fel ca și noi. E o atmosferă tare plăcută! N-avem o țintă anume. Azi e doar pentru plimbare sau cel puțin așa este până la 14:00, când ne cazăm. La capătul canalului admirăm arhitectura bizară a Operei din Copenhaga și a altor clădiri a căror arhitectură este în contrast cu căsuțele viu colorate.
Mica Sirenă, fântâna Gefion, Citadela
Ne îndreptăm spre Piața Palatului Amalienborg, reședința regală, apoi mergem să o vedem pe Mica Sirenă, statuia devenită simbol al orașului, despre care nu știam prea multe înainte de vizita aceasta. Am aflat între timp că povestea ei îl are în centru pe un celebru berar pe nume Carl Jacobson din Carlsberg, care a fost atât de impresionat de un balet bazat pe basmul Mica Sirenă, încât a comandat statuia acesteia unui sculptor desăvârșit, pe nume Edvard Erikson. Mai târziu, Jacobson a dăruit această capodoperă orașului Copenhaga, statuia fiind montată pe o stâncă, pe malul cheiului Langelinie. Inaugurarea statuii a avut loc pe 23 august 1913, iar de atunci atrage vizitatori din întreaga lume și a devenit un simbol al orașului. Pe măsură ce ne apropiem de locul în care se află Mica Sirenă, spațiul se aglomerează, dar devine din ce în ce mai plăcut, pentru că ieșim practic dintre clădirile urbane și ne bucurăm de malurile verzi ale canalului ce înconjoară Citadela (Kastellet), despre care se spune că este una dintre cele mai bine conservate fortificații din nordul Europei.
La intrarea în Langelinie, zona de promenadă, admirăm biserica anglicană, Sf. Alban și fântâna Gefion, care a fost donată orașului Copenhaga de către Fundația Carlsberg cu ocazia aniversării a 50 de ani a fabricii de bere. Inițial fântâna trebuia să fie situată în piața principală a orașului, în afara primăriei. A fost proiectată de artistul danez Anders Bundgaard. Bazinele și decorațiunile au fost finalizate în 1908. Fântâna a fost activată pentru prima dată pe 14 iulie 1908.
Drumul înapoi spre hotel e la fel de plăcut. Încă e soare și încercăm să ne bucurăm cât mai mult de ziua asta, pentru că știm că în următoarele două va ploua. La Palatul Amalienborg prindem schimbarea gărzii, una dintre tradițiile care îi atrag pe turiști. Piața e plină de oameni. Solemnitatea momentului nu mă impresionează în mod deosebit, recunosc. Palatul se poate vizita însă noi vrem să profităm de soare, așa că alegem să luăm prânzul înainte de check-in-ul la hotel, pe malul apei. Vizitarea reședinței regale rămâne pentru o dată viitoare, pentru că pentru mâine deja avem conturate planuri sau cine știe… Oricum, e un obiectiv de pus pe listă.
Tot în piața Palatului Amalienborg am admirat cupola imensă a Bisericii lui Frederik sau a Bisericii de Marmură, cum i se spune popular. Din păcate am ratat vizitarea interiorului pentru că ne-am grăbit să mâncăm ceva și să ne facem cazarea. Intenția a fost să revenim, dar nu s-au aliniat planetele. În tot cazul, am înțeles ulterior că este un simbol al Copenhagăi și că interiorul e splendid, iar pictura cupolei este inspirată de cea a Bisericii Sf. Petru din Roma. Data viitoare nu o mai ratez!
SMK (Statens Museum for Kunst) – Muzeul Național de Artă din Copenhaga
Duminică a plouat continuu la Copenhaga, așa cum ne așteptam. Dar asta nu ne-a împiedicat să transformăm ziua într-una memorabilă. Am vizitat două obiective, situate foarte aproape de hotel. Primul – Muzeul Național de Artă – mi-a plăcut tare mult. De la hotelul la care am stat noi, ajungi foarte ușor, pe jos, traversând Grădina Regelui, un parc elegant, în care se află și al doilea obiectiv al zilei – Castelul Rosenborg.
Nu sunt specialistă în artă, dar nici nu cred că trebuie să fii specialist în ceva anume, pentru a te bucura de magia artei sau pentru a reacționa la provocările pe care ți le oferă un muzeu de artă. Dacă ajungeți în Copenhaga, vizitați SMK Museum, n-o să vă pară rău. Sau, mă rog… nouă nu ne-a părut rău, pentru că este o experiență complexă, care îți dă ocazia să călătorești prin intermediul artei nu doar în diferite epoci, ci mai ales în diferite moduri de a percepe lumea. De la exponate, la arhitectura muzeului și până la activitățile interactive destinate mai ales copiilor, totul e o continuă poveste plină de contraste.
Am început vizita cu un excurs în lumea lui Melkior Lork pentru că SMK găzduiește o expoziție temporară a operelor acestui artist din secolul al XVI-lea. N-am auzit în viața mea de el, dar m-au cucerit definitiv gravurile lui și proiectele îndrăznețe la care a lucrat de-a lungul vieții. Expoziția de la SMK, intitulată „Melchior Lorck. Un artist în tranzit” este cea mai mare organizată până acum cu operele acestuia.
Am continuat apoi vizita cu cele două etaje pline, cum spuneam, de contraste. Nu intru în detalii, pentru că n-aș putea reda nici pe jumătate sentimentele amestecate pe care le ai când treci de la Rembrandt și Matisse la viziunile bizare ale suprarealiștilor și la arta coborâtă în cotidian a postmoderniștilor. Vă spun doar atât: e genul de muzeu în care ai reacții neașteptate. Atât!
Cafeneaua de la parter e un loc animat și plăcut, numai bun de revenit la realitate după o astfel de călătorie prin care te poartă expozițiile din muzeu. Dar despre cafenea, povestesc mai mult în articolul viitor.
La nici cinci minute de Muzeul de artă se află Castelul Rosenborg, situat peste drum, în parcul Grădina Regelui. Castelul are o istorie interesantă și este renumit mai ales pentru că aici sunt adăpostite bijuteriile Coroanei. A fost construit în 1606 – 1607, fiind utilizat mai mult ca reședință de vară a regelui Christian al IV-lea, însă istoria de peste 400 de ani a castelului e fascinantă.
Dacă nu mă credeți pe cuvânt, găsiți informații detaliate aici. Castelul are o arhitectură sumbră, interioarele sunt întunecate și ai impresia că te afli într-un film, iar dacă îl vizitezi într-o zi ploioasă, așa cum am făcut noi, pare și mai straniu. Vizita la Rosenborg e o experiență interesantă, dar dacă ar fi să aleg între cele două muzee vizitate duminică, în mod sigur aș opta pentru SMK Museum.
Nu mă pasionează neapărat vizitarea catedralelor somptuoase. De aceea cred că am și ratat vizitarea bisericii de marmură, cea mai cunoscută din Copenhaga. Am sentimente amestecate despre ele. Mă gândesc mereu câtă muncă fizică și câtă suferință a însemnat ridicarea lor. Anumite stări spirituale profunde am avut întotdeauna mai degrabă în locuri modeste, decât în catedrale sau domuri somptuoase. Îmi place însă să le admir arhitectura și sunt uneori curioasă să descopăr diferite detalii inedite despre ele. În catedrala Trinitatis am intrat pentru că era în drumul nostru. Am nimerit în mijlocul unui recital de orgă. Și cel mai tare mi-a plăcut că mi-am amintit de Camino, datorită sculpturilor din lemn.
Biserica face parte din Complexul Trinitatis, ce datează din secolul al XVII-lea și include deopotrivă turnul observatorului astronomic Rundetårn și Biblioteca Universității din Copenhaga. Biserica a fost construită pe vremea lui Christian IV, și a servit inițial studenților Universității din Copenhaga. Interiorul a fost avariat în incendiul din 1728, dar a fost reconstruit în 1731.
Ultima zi la Copenhaga a fost mai mult pentru shopping și relaxare. Vorba vine „shopping”, căci dacă nu ai un buget pe măsură, mai mult îți faci inimă rea. Ne-am început dimineața cu o cafea prelungită, cu croissante și carrot cake la cafeneaua amplasată aproape de hotelul nostru. Apoi am bătut străzile în căutare de suveniruri și de locuri frumoase care să ne facă să uităm de nori și de faptul că a doua zi urma să ne întoarcem la rutina zilnică. Așa am ajuns în Piața Primăriei.
Primăria din Copenhaga poate fi vizitată gratuit. Are o arhitectura interesantă și somptuoasă. În mod normal poți urca gratuit și în turnul Primăriei, de unde poți admira peisajul panoramic, însă în perioada asta turnul e închis pentru renovări, așa că ne-am mulțumit cu vizitarea interiorului clădirii.
Chiar lângă primărie se află hotelul Scandic Palace, într-o clădire despre care se spune că este chiar mai veche decât cea a Primăriei. La parter sunt două muzee atipice – Hans Christian Andersen Experience și Ripley’s Believe It or Not! Nu le-am vizitat pentru că mi s-au părut cam scumpe pentru ceea ce aveau de oferit și am avut sentimentul că, de fapt, sunt mai mult niște spații comerciale distractive decât niște muzee în adevăratul sens al cuvântului.
Chiar lângă primărie se află statuia lui Andresen, care privește visător parcul Tivoli amplasat chiar peste drum. Tivoli este un parc de distracții imens, despre care am înțeles că e foarte interesant. Evident că în perioada asta a anului este închis și oricum, presupun că ai nevoie de o zi întreagă ca să te bucuri de toată distracția de acolo. Rămâne de pus pe listă.
Printre recomandările de “locuri în care trebuie să mergi neapărat dacă ești în Copenhaga” se numără și muzeul Louisiana, despre care se spune că este unul dintre cele mai frumoase muzee din lume. Din păcate n-am ajuns acolo, pentru că muzeul se află la o oră de mers cu trenul și oricum vremea a fost nepotrivită pentru a vizita un muzeu a cărui frumusețe are legătură și cu soarele și cu natura. Dar las aici recomandarea, pentru că în mod sigur când voi reveni la Copenhaga voi merge să-l vizitez; iar dacă ajungeți între timp acolo, m-aș bucura să aflu dacă este chiar așa cum se spune despre el…
Tot pe lista „de văzut data viitoare” rămâne și Freetown Chrisitiania, unde am ajuns duminică seara, dar n-am poposit prea mult, din cauza ploii; despre Christiania povestesc însă mai pe larg în articolul următor, care vine și el cât de curând.
Leave A Reply