A devenit aproape redundantă, de ani buni, ideea că la noi lumea nu mai citește la fel ca pe vremuri și că mai ales tinerii nu mai sunt atrași de lectură. Un studiu recent al Institutului Național de Științe ale Educației susține că aproape o treime dintre elevi nu deschid o carte în decursul unui an de zile și că 36% nu au citit nicio carte în ultimul trimestru. Concluzia, dezarmantă pentru orice adult iubitor de lectură și mai ales pentru mine, ca profesor de limba și literatura română, ar fi că elevii români sunt tot mai puțin interesați de lectură, comparativ cu cei din alte țări care citesc în medie pe an nu mai puțin de 50 de cărți, conform aceluiași studiu.
Personal, nu cred prea mult în statistici, la fel cum nu cred în folclorul acesta negativist în care ne complacem adesea făcând constatări, generalizând și mai ales căutând țapi ispășitori în probleme din diverse domenii . Iar lectura și mai ales atitudinea copiilor și a tinerilor față de ea, direct legată de educație, este unul dintre aspectele care ar trebui să ne preocupe. Faptul că tinerii nu citesc sau că citesc mai puțin decât pe vremea mea, o fi adevărat. Cu toate că eu știu destui tineri care citesc și încă mult și bine și din plăcere, nu din vreo obligație. Dar ce știu eu… or fi tocmai cei care nu se încadrează în eșantionul studiilor riguroase. Acceptând totuși realitatea abstractă a ciferlor, întrebarea care îmi vine în minte este… ”De ce ?” Iar răspunsurile îmi năvălesc nepoftite, generând revoltă și un sentiment absurd de neputință în fața perspectivelor adesea greșite pe care le oferă astfel de premise. Nu cred în faptul că lectura are, așa cum susțin specialiști în diverse domenii, rivali redutabili precum televizorul, computerul ori internetul. La fel cum nu cred în faptul că generația tânără de azi este doar blazată, robotizată, dependentă de tehnologie ori de mai știu eu ce alte lucruri.
Plăcerea de a citi nu este exclusă nici de internet, nici de televizor, nici de smartphone, căci ea depinde în mare măsură de modul în care actul lecturii este abordat încă de la vârste fragede și de felul în care adulții știu să le deschidă copiilor calea către drumul magic al lecturii, fie că este vorba despre răsfoirea cărților tipărite, ori despre plimbatul degetelor peste display-ul unui ebook reader. Și asta nu are de a face cu tehnologia în sine. Exemplul pe care copiii îl au în familie, felul în care doamna educatoare le citește povești, lecturile pe care le discută în școală prin tot felul de activități, toate aceste au un rol crucial în deschiderea apetitului pentru a citi. Însă atunci când părinții sunt prea ocupați ca să citească împreună cu copiii lor, atunci când doamna educatoare și doamnele și domnii învățători preferă să ”lucreze fișe” în loc să stea la povești despre cărți, atunci când profesorii de gimnaziu dau ”liste obligatorii de lecturi suplimentare” și cer ”fișe de lectură” care nu folosesc nimănui concret, atunci când profesorii de liceu, constrânși de programele școlare, galopează prin ”materia de bac” ce conține un număr limitat de texte, adesea lipsite de atractivitate pentru tinerii zilelor noastre ori tratate exclusiv prin prisma ”temei și viziunii asupra lumii”, atunci, da, mi se pare absolut firesc ca adolescenții să ajungă nu doar să nu mai citească, ci să urască de-a dreptul lectura.
Mă plâng adesea pe unde pot și ori de câte ori am ocazia, de faptul că simt o adâncă frustrare că elevii mei nu au contact, în școală, decât foarte puțin, cu literatura contemporană. Pentru cei mai mulți, literatura contemporană se oprește la Nichita Stănescu, la Marin Sorescu și la Marin Preda (căci aceștia sunt autori canonici din programa de bacalaureat), unii îl mai pomenesc și pe Cărtărescu… Da, desigur, programa prevede și studiul literaturii din zilele noastre, undeva pe la sfârșit de clasa a doisprezecea, când după nu știu câte simulări și schimbări și statistici legate de examenele finale, elevii sunt cu gândul doar la ele, căci, nu-i așa, bacul e cheia de acces către studiile superioare… E frustrant, ca profesor, să fii nevoit să fentezi mereu sistemul pentru a face un lucru care ar trebui să fie absolut firesc – să îi apropii pe elevi de fenomenul literaturii contemporane, să le arăți că literatura este vie, se scrie azi la fel de bine sau poate chiar mai bine ca ieri și că este un mod de viață, spiritual vorbind. Lucrurile sunt în realitate mult mai complicate decât par să fie cu statisticile acestea dezarmante legate de lipsa apetitului pentru lectură.
Despre faptul că lumea poate fi schimbată de cărți nu cred că se mai îndoiește cineva… ori poate că mă înșel eu, căci mi s-a spus de prea multe ori în adolescență că viața reală (care o fi aceea?!) nu e ca în cărți ori ca în filme… În tot cazul, fără intenția de a demonstra aici ceva, sunt convinsă că fără miliardele de cărți ce populează universul nostru spiritual de veacuri, omenirea ar fi cum mult mai săracă, în toate sensurile. Rămâne însă întrebarea, chiar dacă acceptăm ca pe un dat ideea în sine: cum, prin ce magie anume, schimbă de fapt cărțile lumea? Întrebare retorică, pe care Editura Nemira o lansează adolescenților, într-o provocare intelectuală inedită ce îndeamnă la reflecții de toamnă târzie.
Născut din dorința ”de a educa prin lectură, de a promova cultura scrisă și obișnuința de a citi de plăcere”, proiectul Bursa de cititor Nemira este un proiect concurs, în urma căruia, prin selecție, Editura Nemira va oferi anual 5 burse de cititor elevilor cu vârsta între 12 și 18 ani. Statutul de bursier va aduce fiecărui beneficiar cărți gratuite, publicate la Nemira (în colecțiile Nautilus, Young Adult, Babel, Istoria, Suspans, Cuaternar și Vorpal) pentru tot restul vieții. Tot în cadrul proiectului vor fi organizte la cererea elevilor și a profesorilor, evenimente la care vor fi invitați scriitori, bloggeri, persoane publice care să dialogheze informal cu elevii despre cititul de plăcere…
Cum poți deveni bursier Nemira în această toamnă ? Simplu… Trebuie doar să reflectezi și să răspunzi într-un eseu liber la întrebarea ”Cum pot schimba cărțile lumea ?”, iar apoi să urmezi trei pași simpli pentru a te înscrie în concursul organizat de editură, despre care poți citi mai multe detalii pe blogul Nemira. Iar pentru a nu rata șansa de a primi cărți gratis pe viață de la Nemira, ar trebui să arunci o privire peste calendarul din acest an al proiectului :
- 1 –26 noiembrie 2017 – perioada de înscrieri
- 26 noiembrie 2017, ora 23:59 – data limită de completare a formularului și trimitere a eseului
- 29 noiembrie 2017 – Elevii participanți vor primi un email cu confirmarea înscrierii lor în concurs (doar cei care îndeplinesc condițiile înscrierii conform regulamentului)
- 30 noiembrie – 10 decembrie 2017 – jurizarea eseurilor
- 12 decembrie 2017 – anunțarea finaliștilor, cei 5 bursieri Nemira
S-ar putea să îți mai placă
Lasă un comentariu