De 5 ani încoace merg la Boovie, împreună cu elevi din LIIS pasionați de carte și film. Pentru cine nu știe (deși mă îndoiesc că există cineva printre cititorii blogului meu care nu a auzit de acest el), Boovie este un festival de book-trailere pentru elevi. Concret și pe scurt, copiii, coordonați de unul sau doi profesori, se înscriu în concurs, apoi își aleg sau primesc o carte pe care o citesc și după care creează un book-trailer de la A la Z, pe care îl trimit la concurs. Cei care respectă regulile, participă la gala din vară, care înseamnă trei zile pline de o energie pe care eu una nu am mai simțit-o în nicio altă împrejurare de acest gen. Proiecții de trailere, de filme, de scurtmetraje, ateliere pe teme variate, de la lectură, educație prin film, dezvoltare personală, la educație financiară sau actorie, întâlniri cu scriitori, cu actori, cu regizori ori cu jurnaliști, idei care se nasc și prind viață, exprimare liberă, prietenii care se leagă, valuri de energie adolescentină – toate astea se întâmplă an de an la Boovie, un festival născut dintr-o idee nonconformistă a lui Carmen Ion, profa de română din Focșani care demonstrează de opt ani încoace că dacă iubești ceea ce faci, nu are cum să nu-ți iasă, oricât de multe piedici s-ar ivi.
Anul acesta Boovie s-a mutat de la Focșani la Brașov. Nu intru în detalii organizatorice, pentru că nu le cunosc într-atât de bine încât să îmi dau cu părerea despre aspectele astea. În plus, nu cred că e atât de relevant locul unde se petrece Boovie, pentru că, în fond, ceea ce contează e ce se întâmplă de fapt în locul cu pricina. Cum spuneam, este al cincilea an în care merg la Boovie în calitate de coordonator al unor echipe de copii care s-au mobilizat și au lucrat impecabil pentru ceva care i-a motivat mai mult decât mi-am imaginat. Am luat și câteva premii, dar nu despre asta este vorba, căci, așa cum le repet mereu copiilor, eu nu cred că premiile sunt cele care ne fac mai buni, la fel cum nu cred că notele ne fac mai deștepți. Dincolo de premii și de alte câștiguri din zona aceasta competițională, pe care, inevitabil, orice concurs le are, Boovie e ceva mai mult de atât. Anul acesta din cele 11 echipe din LIIS, școala în care predau, care s-au înscris la Boovie, pe 8 le-am coordonat eu. Iar din cele 8, 4 sunt formate din elevi cărora nici măcar nu le predau la clasă, dar care au venit la mine și m-au rugat să le fiu coordonator de echipă, pentru că știau ei că în școală la noi eu sunt „profa aia cu Boovie”. Pe unii îi știam din vedere de pe holurile liceului, cu alții mai colaborasem deja la alte activități educative, iar pe unii i-am cunoscut efectiv datorită experienței Boovie. Iar mulți dintre ei s-au cunoscut mai bine tocmai prin intermediul acestei experiențe tare faine. La un calcul simplu, misiunea mea din februarie (de când au început înscrierile) până în mai (când am încărcat trailerele în aplicație) a fost să gestionez parcursul a 70 de copii de la „Vrem și noi la Boovie, doamnaaa!” până la „Yesss, am reușit să încărcăm versiunea finală!”, apoi la „Hai să vedem cum facem să ajungem cât mai mulți la Brașov!” N-a fost ușor și dacă n-aș fi avut ajutoare de nădejde printre colegii mei, profesori și mai ales sprijinul Danei, „my partner in crime”, atunci când vine vorba de proiecte marca LIIS, tot procesul ar fi fost cu siguranță mult mai dificil.
Dincolo de aventura coordonării unui număr record de echipe, cel puțin pentru mine, Boovie a fost ceva mai mult anul acesta, pentru că la Brașov m-am aflat și în calitate de trainer și de intermediar al parteneriatului dintre Boovie și un alt proiect care îmi este foarte drag, al cărui ambasador sunt și despre care am mai povestit pe blog, European Film Factory. Alături de Cristina, am adus la Brașov două activități de marca PISC – profesorii inovează școala (un atelier pentru profesori și unul pentru elevi, despre care am povestit mai multe aici) și patru proiecții de film, înlesnite de EFF, dintre care una a fost urmată de un dialog neașteptat de antrenant dintre copiii specatori și regizorul Brandan Cervino. Și pentru că și mie și Cristinei ne place nu doar educația cinematografică, ci și educația media, propunerea organizatorilor Boovie de a modera întâlnirea cu jurnaliștii de la Recorder, chiar înainte de Gala Boovie, ni s-a potrivit de minune și a constituit un mod cum nu se putea mai bun, pentru mine, de a conștientiza, o dată în plus, că educația înseamnă mai mult decât ceea ce faci ca profesor, în mod tradițional, la catedră.
Acum, la final de vară, după un scurt bilanț, îmi dau seama că nu-mi pare rău deloc că am acceptat atâtea provocări legate de Boovie. Dacă se putea mai bine? Sigur că se putea, întotdeauna se poate! Dacă au fost lucruri care nu au mers sau nu au ieșit așa cum ne-am dorit? Sigur că au fost! Multe! Dar asta înseamnă, în fond, a face educație, a învăța din fiecare etapă a unui proces pe care îl parcurgi. iar Boovie este genul de proiect care îți oferă din plin context pentru a face educație altfel decât suntem poate obișnuiți prin ancorarea în canoanele școlii. Și probabil că ăsta este și unul dintre motivele pentru care a devenit unul dintre proiectele mele preferate la care revin an de an.
Am glumit de multe ori pe parcursul ultimelor luni de școală, înainte de finalizarea trailerelor create de copiii pe care i-am coordonat, când pauzele dintre orele de curs, ferestrele și după-amiezele mele se transformau constant în ședințe de lucru cu echipele, pe toate fronturile, că am devenit, printre altele, profă de Boovie, cu normă întreagă! Nu știu ce va mai fi la anul, dar un lucru e sigur – când mă uit la ce au făcut copiii ăștia și când știu câtă muncă e în spate și câtă pasiune pun în tot ce fac, îmi amintesc mereu de ce îmi place meseria mea.
Las aici toate trailerele din 2023 ale echipelor din școala în care predau, cu link pe numele fiecărei echipe și cu invitația de a le viziona și a de le da câte un like celor care vă plac. Nu le-am coordonat eu pe toate și oricum nu cred că am vreun mare merit în ceea ce au reușit să ducă la bun sfârșit copiii ăștia plini de entuziasm, dar asta nici nu mai are importanță. Ce contează în schimb, este că ei au avut parte de niște experiențe frumoase, din care au avut multe de învățat, chiar mai multe decât ne putem noi imagina. Ca ei sunt mulți, în fiecare școală… și tot ce au nevoie uneori e ca cineva să îi vadă, să îi sprijine și să accepte provocarea de a li se alătura în ceea ce își propun să facă. De aia mă fac eu, de câțiva ani încoace, (și) profă de Boovie, chiar dacă Boovie nu se dă la bac!
Trailere Boovie 2023 LIIS:
Cloud9; Silvera; Cinematic Group Entertainement; Motostivuitorii; Siguranță și încredere; Firefly Matches; Got Ur Nose; Asterix; Moisil & Co; Kilometrul Zero; Doza de cinema
Leave A Reply