De la .blogspot la .ro

Am fost și sunt în continuare convinsă că nimic din ceea ce se petrece în viața unui om nu este întâmplător, că fiecare detaliu își are propriul sens revelat mai devreme sau mai târziu în forme adesea neașteptate și că, odată ieșit la iveală, sensul devine parte din noi înșine, din ființa aflată în perpetuă transformare. În noaptea asta sunt mai convinsă, poate, decât oricând de faptul că nimic nu este întâmplător… Și asta pentru simplul motiv că în extazul pe care ți-l dă satisfacția unei dorințe în sfârșit împlinite, văd deja profilate viitoare sensuri.

Fascinație, refugiul meu virtual clădit din trăiri metamorfozate în cuvinte, are o nouă casă – anamariaghiban.ro – al cărei proiect îl aveam în minte de ceva vreme, poate chiar din clipa în care s-a născut acest blog, cu mai bine de patru ani în urmă, tot așa, la o oră târzie, dintr-un alt anotimp al vieții mele. Mi-am dorit încă de atunci un spațiu virtual care să poarte amprenta vie a trăirilor pe care mi le generează constant popasurile răzlețe în mine însămi și aiurea, un spațiu în care să fiu eu nu doar prin cuvinte. La începutul acestui an mi-a revenit în minte dorința aceasta, de neînțeles pentru mulți, de a-mi transfera textele pe un domeniu personalizat. A zăbovit ceva vreme în capul meu, am întors-o pe toate părțile, dar a rămas în continuare în stadiul de dorință ce se vrea împlinită. Și poate că ar fi rămas încă mult timp astfel, dacă nu ar fi intrat în viața mea cineva care să îmi amintească în fiecare zi că visele, mari sau mici, devin realitate dacă îți lași mintea și sufletul să le viseze. M-am trezit, la propriu, într-una din diminețile lunii trecute cu un cadou neașteptat – domeniul anamariaghiban.ro. Am zâmbit (ce altceva puteam să fac?) și am simțit o bucurie bizară, dublată de conștientizarea imediată a unei întrebări al cărei răspuns absent fusese probabil și cauza amânării din toate aceste luni câte s-au scurs din ianuarie până acum: ”Și acum, ce fac?”. Din fericire, n-a fost nevoie să rostesc întrebarea și nici să caut prea mult răspunsul, deoarece, ca orice cadou bizar, acesta a venit și cu instrucțiuni de folosire, mai exact, cu un răspuns pe măsura întrebării: ”Faci… ce vrei!”. Și… am făcut. Nu singură, căci fascinația mea într-ale cuvintelor nu m-ar fi ajutat în mod sigur să mă descurc prin labirinturile informatice… Sau, ca să fiu corectă până la capăt, nu ”am făcut”, ci ”mi s-au făcut” toate ”mofturile”, de la liniuțe, culori, fonturi, la imagini, butoane, aranjări și re-aranjări de pagini și texte. Timp de aproape o săptămână am asistat pas cu pas la transformarea care acum, la ora aceasta târzie din noapte (sau din dimineață) este completă.

Așadar, de astăzi, 20 octombrie 2016, anamariaghiban.blogspot.ro devine anamariaghiban.ro. Cineva m-a întrebat la un moment dat, când, în euforia transformării mi-am deconspirat planurile mele virtuale, de ce țin să fac asta. Nu am știut pe moment ce să răspund. Chiar așa, de ce? Răspunsuri s-ar găsi, în mod cert, cu zecile, de la cele pragmatice care țin de zona bloggingului profesionist, la cele ușor idealiste, minate de vanitatea legată invariabil de un soi de orgoliu al scrisului. Niciunul dintre ele nu cred că mi se potrivește totuși. Însă tot în noaptea aceasta, în virtutea sensurilor care ni se revelează de cele mai multe ori spontan, am găsit și răspunsul potrivit, sub forma unui citat dintr-un ”clasic în viață” în materie de sensuri revelate, de zâmbete și de visuri care se cer împlinite: ”Pentru că vreau și pentru că pot!”