Dietis Gym – locul în care am învățat să mă simt bine în corpul meu

Nu m-a pasionat niciodată sportul și nu pot să mă laud că m-a preocupat vreodată cu adevărat alimentația și cât de sănătos este sau nu stilul de viață pe care îl duc. Nu cred că am făcut prea des nici excese de vreun fel sau altul în privința asta totuși. E drept că au existat perioade în viața mea când am fost mai preocupată de ceea ce mănânc, dar ele s-au limitat, în principiu, la dorința de a le asigura copiilor mei un mediu sănătos în care să se dezvolte înainte de a veni pe lume. Cât despre sport, îmi amintesc că am avut cândva, demult, o tentativă eșuată de a merge la o sală de fitness și cam atât. Prin urmare, istoricul meu în domeniu nu este deloc unul cu care să mă laud. Scriu toate astea pentru a se înțelege din capul locului că în mod normal un subiect ca acesta nu mi-ar atrage atenția, cu atât mai puțin pentru a scrie ceva despre el.

Crescută în aerul curat de la țară, cu alimente care pe vremea copilăriei mele nu conțineau, cred, un milion de E-uri, cu o mamă sportivă, dar care nu m-a lăsat să dau bacul la sport pentru că în liceu am preferat să îmi scot scutire la orele de educație fizică, nu mi-am pus vreodată problema că ar trebui să acord o importanță deosebită modului în care mănânc sau mă mișc. Și probabil că nu aș fi făcut-o dacă nu aș fi primit într-o seară un mesaj de la Andreea care mi-a lansat provocarea de a urma un program de sport și nutriție la Dietis Gym. Ce-o mai fi însemnând și asta? Mă rog, știam eu prea bine ce înseamnă o combinație de sport cu regim alimentar și cu relaxare, dar știam cumva doar în teorie. Andreea mă provoca acum să ies din zona mea de confort și să încerc să îmi umplu zilele de vacanță cu altceva decât cu leneveală ori cu mici drame existențiale de care nu duceam lipsă la începutul verii. N-am stat pe gânduri prea mult, am spus DA imediat, deși nici eu nu prea știam de ce fac asta.

Lucrurile au decurs simplu în prima săptămână. Prima ședință la sală – Pilates. A doua – Abs& Butt. Weekend – lată în pat, la propriu, cu o febră musculară groaznică. Ăsta a fost, cred, primul semnal de alarmă. M-a enervat atât de tare febra asta, încât mi-am spus că trebuie să merg și săptămâna următoare la sală doar ca să scap de ea. Și așa au urmat alte ore de mișcare în sală, pe stadion, iar în sală, iar pe stadion, cele mai multe dintre ele cu Mihai, omul care mi-a schimbat definitiv și irevocabil perspectiva asupra a ceea ce înseamnă mișcarea pentru organism. De la a nu avea chef să te ridici din pat până la a aștepta să vină mai repede dimineața ca să te duci cu noaptea în cap să transpiri în sală e cale lungă, dar nu atât de lungă dacă în drumul ăsta te însoțește Mihai, un profesionist în domeniu.

Partea legată de alimentație a completat în mod fericit ceea ce deja începuse să mă preocupe odată cu dispariția febrei musculare. Anca e cea vinovată de faptul că în sfârșit, după mai bine de șapte ani, am scăpat de câteva mici obsesii alimentare de tipul ”eu nu pot mânca dimineața”, ”mie mi-e foame noaptea”, ”eu nu pot renunța la carne”. E drept că vegetariană nu voi deveni vreodată, o spun cu mâna pe inimă, dar programul personalizat pe care Anca l-a conceput pentru mine mi-a arătat care sunt, de fapt nevoile reale ale corpului meu. După aproape o lună de dietă destul de light, intercalată cu perioade în care am călătorit și nu prea am respectat recomandările nutriționale, a urmat o săptămână… interesantă. Cine mă cunoaște, știe cât de mult îmi place cuvântul ăsta. Știam însă că nu e degeaba, așa că am mâncat și sfecla roșie și spanacul și alte câteva ”delicatese” cu aceeași răbdare cu care am numărat abdominalele timp de o lună. Am supraviețuit fără probleme.

Cireașa de pe tort a fost, cu siguranță, la propriu, ora de relaxare pe care programul de la Dietis Gym îți dă șansa să ți-o acorzi. Mâinile de aur ale doamnei Manuela merită toate laudele, căci orele de masaj au venit ca un de premiu binemeritat, pe care mi l-am acordat fără să ezit.

Bun, am înțeles, veți spune, ai fost la sală, ai ținut dietă, te-ai lăudat pe Facebook… și? Care e în fond rezultatul? Hmmm, perspectivele sunt diferite, cu siguranță. Rezultatul imediat, pe care, probabil, îl vizează majoritatea, este să scapi de câteva kilograme. E bun și ăsta, nu zic, însă nu a fost și nu va fi niciodată scopul meu primordial. Am scăpat de vreo 7 Kg în aproximativ două luni, în care, repet, am fost și în vacanță, am și lenevit, m-am și răsfățat cu delicatese culinare. Nu asta este însă esențial.

Pentru mine, cel mai important în toată aventura asta în care am pornit la Dietis Gym e faptul că am început să mă simt cu adevărat bine în corpul meu, am început să am mai multă energie, mi-a crescut în mod miraculos încrederea în mine și în tot ceea ce pot să fac. Mi-am schimbat nu doar stilul alimentar, ci stilul de viață în ansamblu. Am început să prețuiesc mai mult lucrurile simple, oamenii și aerul din jur. Și, cel mai important, am reușit să îi aduc pe toți din casă la sală. Eli merge împreună cu mine la antrenamentele de grup, Gheorghe a început o sesiune de antrenament individual cu Mihai, iar Tudor ne însoțește uneori fie la sală, fie pe stadion și se mișcă în ritmul lui de năzdrăvan plin de energie.

Bine, dar de unde mai ai timp să faci toate astea? Sincer, nu știu. Dar ceea ce știu este că timp avem cu toții, doar că de prea multe ori nu știm cum să îl folosim în favoarea noastră. Multă vreme m-am plâns de faptul că nu am suficient timp să fac tot ce îmi doresc. La Dietis am învățat, printre altele, că timpul pentru orice ți-l faci singur și că atunci când înțelegi că tu ești cea mai importantă persoană din viața ta, e fantastic de simplu să faci totul astfel încât să te simți bine în propria piele și să devii pentru cei din jurul tău un model pozitiv nu doar prin sacrificiile pe care le faci, ci și prin felul frumos în care îți trăiești viața de zi cu zi.