Un lucru care mi-a plăcut mult în Copenhaga e relaxarea oamenilor, omniprezentă în zâmbetele de pe fețele lor. Indiferent unde te afli, vezi oameni senini. Și asta mi-a plăcut teribil. Nu știu dacă acest aspect are legătură (și) cu faptul că în Copenhaga sunt o mulțime de locuri faine unde poți ieși la o bere sau la o cafea, dar tind să cred că există totuși o conexiune. În plus, există aici ceva ce nu cred că am întâlnit în alte culturi, un concept la care danezii țin foarte mult și care e greu de tradus în română. Se numește „hygge” – un cuvânt care poate fi tradus în mai multe feluri și care exprimă ideea de confort, de intimitate, de relaxare și de mulțumire sufletească, simultan cu sentimentul de apartenență la un loc, la o comunitate. Aș spune, fără a avea pretenția că exprim clar filozofia conceptului, că „hygge” este o expresie a artei de a trăi frumos.
Călătoria la Copenhaga s-a nimerit să fie în timpul unui festival de anvergură – Winter Jazz Festival – care în acest an a avut loc între 1 și 25 februarie. În cadrul evenimentului sunt o mulțime de concerte, și majoritatea au loc în baruri sau în diverse cafenele cunoscute pentru atmosfera lor faină. Am reușit să ajungem doar la un astfel de concert, cu toate că ne-am propus să mergem în fiecare seară la câte unul. În prima seară n-am prins locuri nicăieri, era sâmbătă, ce-i drept, și peste tot era extrem de aglomerat. Duminică am fost la Mojo blues bar și l-am ascultat pe solistul de la Copenhagen Slim; iar luni seara am vrut să mergem la The Library Bar unde cânta Marie Moerck , o tânără cu voce divină. Am mers acolo, am ajuns la timp, dar era full, deși era luni seara. Am ascultat muzica jumătate de oră de pe canapeaua din holul hotelului prin care se intră în bar, în speranța că se va elibera vreo masă… Nu s-a eliberat, evident… Dar The Library Bar e un loc în care îmi doresc să revin. Așa că îl pun primul pe lista de mai jos, o listă cu recomandări de locuri faine unde poți să bei o cafea sau altceva și să petreci timp relaxant în Copenhaga. Evident, lista este subiectivă și se bazează exclusiv pe experiența mea. Sunt convinsă că mai sunt o mie de locuri faine în Copenhaga și m-aș bucura să le lăsați în comentarii dacă știți astfel de locuri.
Situat, cum spuneam, în incinta hotelului Copenhagen Plaza, The Library Bar e un loc splendid, cu un decor inedit și o atmosferă rafinată. Toți pereții sunt decorați cu rafturi cu cărți vechi; lumina e difuză; fetele care servesc la mese sunt toate îmbrăcate în pantaloni negri și sacou alb și poartă papion. Detalii nesemnificative, poate. Dar toate acestea, combinate cu vocea senzațională a unei soliste de jazz, pot transforma o seară banală de luni în magie pură.
Un bar drăguț, în care am ajuns este Din Nye Ven, al cărui nume are și o semnificație: am înțeles că „din nye ven” se traduce „noul tău prieten”. Locul e extrem de simplu, dar primitor, mesele decorate cu lumânări mici și narcise pitice care contrastează cu lumina discretă din local. De altfel, ăsta e un lucru care mi-a plăcut teribil peste tot în Copenhaga: În fiecare local, indiferent că e restaurant, bar, cafenea sau terasă, pe mese sunt lumânări și flori. La intrarea în restaurantele mari am văzut găleți cu trandafiri. Nu exagerez! Cred că are legătură cu “hygge”, conceptul despre care vă spuneam și pe care nu prea ai cum să îl înțelegi decât la fața locului. În localul ăsta l-am regăsit din plin. Am ajuns aici tot pe filiera nostalgiei. Răzvan, care stă de multă vreme în Copenhaga și a fost „ghidul” nostru local, ne-a mărturisit că acesta este primul pub din Copenhaga în care a fost el cu mulți ani în urmă.
Palae Bar este o bodegă în care am poposit sâmbătă seara, după ce am încercat în zadar să prindem loc la vreun concert de jazz. Chiar dacă în română sună poate ușor peiorativ, termenul „bodegă” e încă utilizat frecvent în Danemarca pentru a desemna aceste locuri populare, în care localnicii ies ca să petreacă timp cu prietenii. Bodegile sunt locuri micuțe, un fel de pub-uri în miniatură, care au un aer de familiaritate. De altfel, multe dintre ele sunt business-uri de familie, iar cei care le frecventează În multe dintre ele încă se fumează în interior. Chiar dacă nu cunoști pe nimeni când intri într-o bodegă de asta, ai un sentiment de intimitate. E ca și cu te știi de când lumea și cu barmanul și cu ceilalți clienți. E un fel de conexiune care se creează ad-hoc. Bodega în care am fost noi, Palae Bar, ilustrează perfect acest profil. Aici nu se fumează în interior și asta mi-a plăcut. Oamenii stau lipiți unii de alții, cuierele pentru haine sunt amplasate sub tejgheaua barului, totul pare minuscul, dar lumea se simte excelent, iar de pe mese nu lipsesc paharele cu flori. E o atmosferă foarte faină.
E un bar tare fain, cu muzică live, care e mereu plin, din câte am înțeles. La Fontaine este unul dintre cele mai vechi baruri cu muzică jazz din Copenhaga. N-am stat în el, am intrat doar cât să ne convingem că nu mai ai unde să arunci un ac. Era, ce-i drept, sâmbătă seara… De revăzut, la următoarea vizită în Copenhaga!
Sâmbătă n-am putut intra la Mojo Blues Bar, era concert și era arhiplin, nu aveai efectiv unde să te miști, la propriu, dacă intrai. Am revenit însă duminică seara, ca să-l ascultăm pe solistul trupei Copenhagen Slim. Nu m-a impresionat prea tare recitalul, dar locul e drăguț. Aceeași atmosferă discretă, semiîntuneric, lumânări, flori pe masă… și o bere fără alcool aromată, despre care am aflat ulterior că are totuși 0,4% alcool. Cam așa e, de fapt, în Copenhaga. „Alcohol free” înseamnă totuși un pic de alcool. La fel e și cu ploaia în Copenhaga. Când nu plouă, plouă totuși 0,4%, pe care nici nu-i simți. După 3 zile am înțeles de ce oamenii nici nu prea mai folosesc umbrela.
Un loc drăguț, în care ne-am băut cafeaua luni dimineața și am poposit pentru o ultimă porție de hygge luni seara este Mojoe Kitchen Bar. Mi-a plăcut mult atmosfera de acolo. Dacă stai la Generator, hotelul în care am stat noi, sau dacă te afli pur și simplu prin zonă, mergi pentru o cafea și o prăjitură în locul ăsta. N-o să-ți pară rău!
Terasele de pe Nyhavn
Celebrele case colorate de pe Nyhavn îți dau o stare de bună dispoziție pe care terasele o accentuează. Practic, terasele sunt una lângă alta, pe malul însorit. Ai de unde alege. La majoritatea dintre ele poți să și mănânci. Noi am luat prânzul sâmbătă acolo. Nu mai știu cât ne-a costat, a fost destul de piperat, dar a meritat pentru starea pe care ne-a dat-o ora aia de leneveală în razele soarelui, care animă forforta plăcută de pe promenada de-a lungul canalului.
Aveam mai demult o idee preconcepută despre cafenelele din muzee. Mi se părea mereu că sunt cam austere și mult prea scumpe, la fel ca și magazinele de suveniruri de la ieșire. Dar nu e mereu așa. Am descoperit plăcerea de a savura ceva bun într-un astfel de loc în cafenelele câtorva muzee pariziene, despre care îmi tot propun să scriu… Ei bine, cafeneaua de la SMK (Statens Museum for Kunst) se încadrează cu brio în lista mea de locuri faine din Copenhaga. După mai bine de 3 ore de procesat artă de toate felurile, de la clasică la suprarealistă și postmodernă, o gustare și o cafea la cafeneaua de la parterul muzeului au fost un deliciu. Locul era aglomerat, dar asta și pentru că afară a fost vreme urâtă tare duminică. Am prins loc la o masă rotundă, de 8 persoane. Am avut sentimentul acela din cafenelele de pe Camino, unde oamenii stau unii lângă alții fără probleme, ca și cum s-ar cunoaște de-o viață. Mi-a plăcut!
Am ezitat dacă să povestesc aici sau în altă parte despre Freetown Christiania. Dacă nu ai auzit despre locul ăsta, poți găsi mai multe informații pe blogul acesta, de unde, de altfel, mi-am luat și eu câteva informații, înainte să ne povestească Răzvan despre istoria acestui oraș în oraș. Pe scurt, Freetown Christiania este un cartier din Danemarca, unde în 1971 s-au stabilit mai mulți hipioți care au ocupat barăcile militare din zonă și și-au construit o lume a lor, delimitată de cea urbană și în care au început să trăiască după propriile reguli. În timp, autoritățile au preferat să accepte cerințele acestei comunități pașnice, iar astăzi Freetown Christiania a devenit o atracție pentru turiști. Evident că există și multe controverse legate de această zonă, în care se știe că se vând droguri ușoare, deși consumul este ilegal în Danemarca. Ai spune că e un loc periculos și poate că într-un anumit sens este, însă pe de altă parte, Christiania este o zonă în care localnicii merg adesea să se distreze, să-și petreacă timpul liber. Din păcate, noi am ajuns seara în Christiania și nu prea ne-am bucurat de peisaj pentru că a început să plouă. Toate localurile erau închise și practic n-am stat decât vreo jumătate de oră, pentru că deja era întuneric. Mi-aș dori să văd din nou cartierul ăsta într-o zi cu soare, mai ales după ce am citit mai multe despre el și am văzut fotografii făcute ziua. Dacă ajungi în zonă ține cont de faptul că în Christiania nu poți plăti decât cu bani cash și ai grijă ce fotografiezi. De altfel o să vezi multe semne cu fotografiatul interzis, mai ales pe strada principală, unde se știe că se vând droguri. Dar în esență, Christiania nu e despre droguri, ci despre o comunitate de oameni cu o anumită filosofie de viață, cu anumite principii pe care le respectă, unul dintre ele fiind refuzul de a se supune oricărei legi externe. Și ca să-ți faci o idee despre ce vorbesc, o să vezi în Copenhaga multe biciclete cu ataș în față, în care mămicile sau tăticii își pun copii. Ei bine, bicicletele astea sunt fabricate în Christiania, iar istoria lor pe care o poți citi aici, e fascinantă.
Cred că pentru cele 3 zile, cât am stat în Copenhaga, am făcut o listă bunicică cu locuri faine. Sper să-ți surâdă măcar unul dintre ele și să te bucuri la fel de mult cum ne-am bucurat noi de atmosfera din aceste locuri.
Leave A Reply