Textul acesta trebuia să fie despre Hangariada 2019. Jumătate din titlul lui stă suspendat pe desktopul meu de mai bine de o lună, de când am avut bucuria să aflu că mă număr printre cei 9 bloggeri ieșeni care au fost aleși să susțină cea de-a noua ediție a unui eveniment foarte drag ieșenilor – Festivalul de artă și zbor Hangariada 2019. Lucrurile nu se întâmplă însă întotdeauna așa cum ne dorim și zborul nostru prin viață se transformă uneori în picaj. Iar când ne dăm seama că parașuta imaginară pe care o purtăm în spate nu se mai deschide, din nu știu care motiv, atunci totul o cam ia razna.
Așadar, textul acesta trebuia să fie despre Hangariada și despre cât de frumos se întâmplă niște lucruri zilele acestea, de ieri începând, până mâine, la Aeroclubul Alexandru Matei sau, cum toată lumea știe mai bine locul… la aerodrom. Ați văzut-o și auzit-o, desigur, în ultima vreme, pe Andreea Marc, ambasadorul oficial al acestei ediții, vorbind despre Hangariada și despre cât de fain va fi (deja este!) anul acesta la hangare. Pentru mine faptul că Andreea și-a asumat rolul ăsta e deja un motiv bun să îi îndemn pe oameni să meargă zilele astea măcar să privească planoarele, dacă nu și-au rezervat zboruri (care s-au epuizat din momentul în care organizatorii au scos la vânzare biletele) și să se relaxeze, căci Hangariada 2019 este, în noul concept promovat de Teo’s Café, noii organizatori ai evenimentului, începând din acest an, un mod de evadare din cotidian și de relaxare, alături de oameni frumoși, care oferă o mulțime de lucruri de calitate. Și asta nu se referă doar la vânzătorii care sunt prezenți în aceste zile la aerodrom, ci și la oamenii implicați în numeroasele evenimente artistice de la hangare. Show-uri aviatice by Hawks of Romania, muzică live, teatru pentru copii și teatru pentru oameni mari, vorbe din Hangar – discursuri inspiraționale despre viață și carieră tip TedTalk, artă urbană, ateliere hand-made și o mulțime de activități distractive pentru copii, pentru adolescenți, pentru părinți, altfel spus… cam pentru toată lumea; inclusiv pentru animalele de companie, care sunt binevenite la hangare, în anumite condiții, despre care poți citi aici. Sau mai bine ce-ar fi să faci un drum chiar acum, până la hangar? A… am uitat să precizez că intrarea la Hangariada este liberă și că doar anumite activități sunt contra cost.
Probabil că nimic din ce am scris până aici nu e nou și că deja unii dintre voi ați bifat sau urmează să bifați măcar vreo jumătate de zi acolo, printre planoare și oameni din hangar. Eu am ezitat… și ieri și azi… pentru că picajul meu încă nu s-a încheiat. Însă, întâmplător sau nu, am dat acu vreo oră peste fotografiile pe care le-am făcut într-o luni după-amiaza când organizatorii Hangariadei ne-au invitat pe noi, bloggerii, la o sesiune de zbor cu planorul. Mi-am amintit brusc senzația de atunci, din clipa în care mi-am luat zborul. Mi-am amintit cum atunci, în lunea aceea toridă, m-am desprins pentru câteva minute, cât a durat zborul, de tot, de absolut tot… cum de acolo, de sus, lumea mi se părea atât de frumoasă, încât acum, într-o altă zi, de sâmbătă, îmi dau seama că dacă vreau să zbor departe de tot și de toate pot să o fac… oricând. Trebuie doar să-mi activez butonul de curaj și dorința de a trăi frumos… no matter what.
Așa că, din nou, chiar dacă textul acesta în sine este mai mult despre zboruri ascunse în mine, m-am hotărât să merg azi la Hangariada și să-mi confirm, o dată în plus că… pot! Ce ziceți… ne vedem la hangare?
