Imagine, sunet, introspecție – Disonant: o expoziție despre paradoxurile lumilor interioare

Când mi-a trimis Alex miercuri mesajul pentru vernisaj era deja târziu, nu mai aveam cum să îmi schimb agenda, căci, da, în ultima vreme numai așa funcționez, cu bulletpoints și bife și liste și tot tacâmul. Dar asta e altă poveste. Mi-a părut rău tare că nu pot ajunge la vernisajul expoziției Disonant, care a avut loc miercuri după-amiază, dar mi-am propus ca a doua zi să-mi fac musai drum pe acolo, pe la galeria Aparte – un spațiu de care nu am avut habar că există, până săptămâna aceasta.  

Aparte este un mic spațiu expozițional, ascuns undeva într-o curte din Copou, în spatele liceului “Garabet Ibrăileanu”, un spațiu în care își expun lucrările în diverse contexte artistice studenții Facultății de Arte Plastice și Design din cadrul Universității Naționale de Arte “George Enescu”, din Iași. Un astfel de context se întâmplă zilele acestea, mai exact până pe 25 aprilie, când orice amator de artă contemporană poate să pătrundă în spațiul plin de sensuri ascunse al unei expoziții inedite, intitulate Disonant, a studenților în anul al II-lea la Fotografie, Video, Procesarea computerizată a imaginii din cadrul UNAGE Iași. 

Un colaj de fotografii surprinzând etapele vieții într-un tipar vizual ce redă o piesă de pe Spotify; un program de computer creat cu 35 de ani în urmă, transformat într-un labirint interactiv al sinelui, ce ilustrează iluzia alegerii; o instalație de experimentare a izolării, cu instrucțiuni pentru receptor; o paralelă între trecut și prezent, care vorbește despre insecuritățile omului modern, prin combinarea inedită a două pelicule video diferite; un autoportret neconvențional reconstituit din fotografii agățate în iarbă; un portativ compus din intervale muzicale ce formează disonanțe, agățat lângă un pian disfuncțional; “we don’t need no education” alături de “fly me to the moon” și de alte versuri din melodii cunoscute, trezind memoria sonoră involuntară; o mașinărie de cafea care livrează cafea privitorilor, în timp ce artistul explică asemănarea dintre procesul de preparare a cafelei și cel al developării unei fotografii, sub titlul cu rezonanțe dadaiste “Ceci n’est pas une machine”… Titluri precum Stressed out, Agonie,  Nespus, Rupt de realitate, Acesta nu este un videoclip motivațional, Random Access Memories sau Eu, toate acestea provoacă  vizitatorii expoziției la descoperirea sensurilor instalațiilor artistice menite să ilustreze ideea de disonanță. Împreună alcătuiesc o expoziție care îți provoacă simțurile prin acte artistice curajoase ale unor tineri pentru care arta este un mod de viață.

Unul dintre ei este Alex Sandu, cel de la care am aflat, de altfel, despre expoziție. Alex a fost elevul meu la LIIS cu doi ani în urmă. Și-a descoperit pasiunea pentru videografie încă din liceu și încă de pe atunci își propusese să urmeze studii în domeniul creației foto-video. Împreună cu colegii săi a câștigat un premiu I la Boovie, în 2020, pentru book-trailerul O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții, în a cărui filmare și editare a avut un rol esențial. Pentru mine e o bucurie să văd câtă pasiune pune în tot ceea ce face într-un domeniu cu posibilități infinite. Alex mi-a explicat ideea din spatele instalației al cărei autor este – Nespus (nr. 16 în expoziție) – dar mi-a prezentat cu entuziasm și instalațiile colegilor săi, căci expoziția în ansamblu e un produs artistic de grup, în care fiecare dintre autori a contribuit cu idei, astfel încât rezultatul final să exprime deopotrivă sensuri individuale, dar și un crez comun.

„Pentru mine, expoziția aceasta a însemnat mai mult un moment semnificativ pentru crearea și conceperea lucrării din spatele rezultatului final. Dezvoltarea propiei lucrări a fost un impuls, atât asupra propriei creativități, cât și în ceea ce privește zona de confort, din care mi-am dorit să ies. Subiectul abordat în lucrarea mea este unul de interes personal și mă bucur că am avut curajul să îl abordez, întrucât discursul pe care s-a fundamentat lucrarea însumează polemica subiectului și efortul depus în elaborarea proiectului. Adevărata provocare a fost construirea și diversificarea în ceea ce privește tema expoziției. De asemenea, prin intermediul acestei experiențe am aflat ce înseamnă să devii curator și ce înseamnă munca din spatele asamblării unei expoziții artistice și impedimentele ce pot apărea pe parcursul acesteia. În plus, am învățat importanța lucrului în echipă și aportul de inspirație și susținere pe care îl pot avea colegii tăi asupra propiei lucrări, dar și vice-versa.” (Alex Sandu)

Expoziția cuprinde 20 lucrări ale studenților din anul al doilea, ce au în comun ideea de disonanță, pornind “de la premisa explorării expresivității specifice a sunetului ca format de conținut atipic pentru artele vizuale”, după cum subliniază coordonatorul acestora, lectorul univ. dr. Cătălin Soreanu. Ideea ce stă la baza creațiilor este aceea de a investiga “mecanisme experiențiale pe care tinerii artiști le asociază realităților generaționale de astăzi”. Practic, toate lucrările expuse sunt create în jurul conceptului de sunet, sub o formă sau alta și redau relația pe care sunetele o dezvoltă cu celelalte medii de expresie artistică. 

Expoziția studenților se înscrie, așa cum am aflat din broșura de prezentare, în suita de evenimente organizate de studenții de la Arte, secțiunea Foto-Video, grupate sub denumirea FV2 și poate fi vizitată, așa cum spuneam, în fiecare zi, între orele 9:00 – 16:00, până pe 25 aprilie. 

Vă recomand să mergeți să o vizitați, cu toată asumarea faptului că nu sunt neapărat persoana cea mai în măsură să vorbească despre un astfel de act artistic. Pe mine m-a fascinat ce am văzut acolo și mai ales m-au fascinat sensurile ce se deschid în spatele acestor instalații artistice, care pentru unii ar putea părea simple obiecte înșirate în spațiul unei săli. 

Iar dacă îl vedeți pe Alex prin zonă, rugați-l să vă facă turul galeriei și să vă spună câteva cuvinte despre fiecare piesă expusă. Nu oi fi eu specialistă în artă, dar garantez că preț de vreo jumătate de oră măcar veți face o călătorie cu totul inedită printre imagini, sunete și propria conștiință. Singura condiție este să aveți deschiderea de a experimenta altceva decât obișnuitul și să acceptați provocarea de a găsi armonie în disonanțele lumii care ne înconjoară. Enjoy!