Început

Ieri…

ne împleteam pasager

zâmbete ștrengare,

pictate sub gene muiate-n rimelul somnambul

al nopților albe.

Visele ni se intersectau câteodată,

la vreo răscruce de suflet,

șoptită târziu

în vreun suspin doar de noi auzit.

Azi…

pendulăm nestingheriți,

mereu și mereu,

între Ceva și… Altceva.

Zâmbetele ștrengare

s-au viclenit,

căci se-mpletesc

doar în lenea suavă a dimineților târzii,

în care ne străduim în van

să ne regăsim naivitatea de odinioară.

Se caută grav unul pe celălalt,

atunci când zorile se-ngână cu noaptea adâncă

ce ni se lasă câteodată pe suflet.

Ne regăsim din când în când

la margini de vis

și-n umbra firavă a zâmbetelor noastre

ne furișăm cuminți,

mereu și mereu,

într-un etern început.