Plimbare de seară în Nessebar

Liniștea din Sveti Vlas e relaxantă, oricât de bizară e lipsa animației dintr-o stațiune care în mod normal e plină de turiști în această perioadă a anului. Dar prea multă liniște riscă să devină monotonă, așa că încă de a doua zi de când am sosit aici am început să caut și variante alternative de a ne petrece timpul. Iar pentru mine asta înseamnă să vizităm locuri noi, să aflăm câte ceva despre istoria zonei sau pur și simplu să ne lăsăm seduși de atmosferă, oricare va fi fiind ea. Nessebar a fost primul reper pe lista locurilor pe care să le vizităm atunci când ne plictisim de plajă.

Situat cam la 12 kilometri de Sveti Vlas, Nessebar este unul din locurile pe care nu ar trebui să le ratezi dacă ți-ai propus o explorare culturală a litoralului bulgar. Situat pe o mică peninsulă, orașul cetate este unul dintre cele mai vechi orașe ale Europei, având o istorie de peste trei milenii și aflându-se, din 1983, în patrimoniul mondial UNESCO. Istoria orașului este absolut captivantă. Cunoscut inițial sub denumirea de Mesamvria, de la ruinele vechii așezări trace pe care a fost construit, Nessebarul a fost pe rând, de-a lungul secolelor, colonie greacă, oraș de garnizoană roman, centru episcopal, port bizantin, pentru a deveni ulterior, după eliberarea de sub imperiul otoman, un mic oraș de pescari.

Cea mai înfloritoare perioadă pentru Nessebar a fost, se pare, în timpul domniei lui Alexandru I, când a devenit unul dintre cele mai importante centre economice, culturale și religioase ale statului bulgar. Este perioada în care s-au construit aici numeroase biserici. Legendele spun că în Nessebar au existat în total 40 de biserici, însă există date concrete doar pentru existența a 26 de lăcașe de cult, a căror istorie o poți afla din cele patru muzee existente în Neesebar azi:  Muzeul de arheologie, Muzeul etnografic, Biserica Sf. Ștefan și Biserica Sf. Spas declarate și ele muzee.

Atmosfera orașului vechi este dată de prezența la tot pasul a ruinelor antice ale zidurilor fortificate ce datează din secolele al III-lea și al IV-lea, de  rămășițele bisericilor din secolele al V-lea și al VI-lea, respectiv din secolele al X-lea și al XI-lea și de cele 60 de case vechi, din perioada Renașterii.

Dacă vrei să vizitezi muzeele, ar trebui să ajungi în Nessebar înainte de ora 16, pentru a avea timp să le cercetezi pe îndelete. Noi am ajuns mai târziu, așa că am admirat doar din exterior vechile biserici și am explorat cât ne-au ținut picioarele străduțele vechi, pavate cu piatră, pe care stau aliniate case de lemn înnegrit de timp, ce contrastează cu mușcatele roșii agățate pe la ferestre. Insula nu este însă mare (are cam 30 de km² în total), câteva ore îți ajung din plin pentru a o explora.

Plimbarea prin Nessebar a fost relaxantă, cu atât mai mult cu cât în perioada aceasta forfota străduțelor pline de buticuri cu suveniruri este înlocuită de o foială molcomă, din care mi-au rămas întipărite în minte chipurile plictisite ale negustorilor care nu vând mai nimic de dimineață până seara. Ceea ce m-a întristat și mai tare este faptul că nimeni, absolut nimeni nu purta mască. Nici la terase, nici în magazine, nicăieri. Am văzut doar câteva măști purtate… pe mână, ca un fel de element decorativ. Am început să mă simt ciudat, pentru că noi purtăm mască ori de câte ori este necesar. Îmi dau seama însă că nu se sinchisește nimeni de noi, așa că am ales să ne vedem în continuare de respectarea regulilor, ca și până acum, fără să  avem așteptări prea mari de la cei din jur.