Kitul de prim ajutor pentru El Camino

Încep cu un later edit la articolul anterior, legat de bagajul pentru Camino. Am uitat să trec acolo un obiect pe care l-am cărat cu mine tot drumul și pe care l-am folosit doar în ultima dimineață, când am plecat foarte devreme,pe întuneric, spre Santiago de Compostella – o lanternă frontală. Mi-a fost foarte utilă în acea dimineață, deși tot restul drumului am bodogănit că mai bine nu o luam cu mine. Ideea este că dacă ești un pelerin extrem de matinal și vrei să-ți începi ziua de mers la 5 dimineața, deci înainte de răsărit, o frontală e foarte utilă. Altfel, dacă pornești după ora 6 nu-ți prea folosește la nimic. 

Bun, acum că am lămurit treaba cu lanterna, care îmi stătea pe creier din momentul în care am început să primesc likeuri la articolul anterior și o mulțime de întrebări adiacente, zic să revin la tema de astăzi – kitul de prim ajutor.

Din bagajul pentru Camino, despre care am scris aici zilele trecute, nu trebuie să lipsească un kit minimal de prim ajutor. Chiar dacă ești în siguranță oriunde pe Camino și vei primi ajutor instant la cea mai mică problemă pe care ai putea să o ai, e bine să ai cu tine câteva lucruri care sunt indispensabile. Le scriu sub formă de listă, pentru că e mai practic. Evident, lista este cu ce am avut eu în acest kit și cu siguranță există și alte lucruri care ar fi foarte utile. Chiar aș fi bucuroasă dacă, citind acest articol, aveți completări sau idei pe care le puteți adăuga în comentarii. Vor fi cu siguranță utile pentru cei interesați.

Așadar, iată ce am avut eu în kitul de prim ajutor și ce recomand să nu lipsească din rucsacul nimănui care pleacă pe El Camino vara:

• Cremă de protecție solară, mai ales dacă pleci pe Camino vara; eu am avut una pentru față No. 7 plus o cremă și un și un spray din gama Anthelios de la La Roche-Posay, toate cu SPF 50. Crema de față mi-a ajuns, dar spray ar fi trebuit să îmi iau încă două. Pe traseu mi-am luat încă o loțiune și un spray, ambele de la Anne Moller. Loțiunea e ok, dar sprayul e prea uleios pentru mine.
• Plasturi, muuuuuulți plasturi… Vei avea nevoie de ei pentru a-ți acoperi bășicile care apar de la bătături. Eu am avut bătături în călcâi din prima până în ultima zi, așa că am cumpărat pe traseu foarte mulți plasturi. Buni sunt cei mari, cu suprafață de acoperire mare. Nu mai țin minte exact ce marcă am folosit, dar sunt pline farmaciile de pe traseu de produse pentru îngrijit picioarele pelerinilor. Plasturii Compeed, cei speciali pentru bătături nu prea mi-au folosit. Cred că sunt utili doar în prima fază, când bătătura abia se formează. În tot cazul, nu i-am folosit decât de câteva ori și nu cred că și-au meritat banii. Am văzut că unii pelerini folosesc un ac cu ață pentru a drena bătăturile. Eu nu am folosit, pentru că mi-a fost frică de infecții. Bătăturile reprezintă una dintre cele mai enervante probleme pe Camino. Trebuie să ai mare grijă de ele, să le tratezi, ca să nu se infecteze. Am cunoscut oameni care au renunțat la Camino din cauza unor infecții provocate de bătături, așa că trebuie luate foarte în serios.
• Un gel pentru iritații, de la Uriage, a fost ok, dar nu cu efecte spectaculoase.  Mi-a lipsit Baneocin praf – nu l-am avut cu mine, dar tare bine mi-ar fi prins. Am avut în schimb o cremă cu colostru de la Podopharm – nu e indispensabilă, dar e tare bună seara, pentru masajul picioarelor.
• Sindolor sau orice gel antiinflamator, de preferat unul pe care l-ai mai folosit în situații asemănătoare și știi că îți face bine – din păcate eu nu am avut cu mine așa ceva, dar am cumpărat pe traseu, din farmacie, ceva similar care să-mi calmeze durerea de glezne și pe cea de genunchi.
• O cremă cu efect de căldură, care stimulează circulația. De folosit musai înainte de a începe o zi de mers. Nu am avut cu mine de la început o astfel de cremă, dar mi-a recomandat-o o farmacistă, în Burgos, când picioarele mele erau deja varză. Physiorelax Ultraheat Plus se numește. Mi-a prins tare bine și am văzut pe traseu că astfel de creme se găsesc de cumpărat în mai multe locuri. Acum văd că se găsește și în farmaciile din România.
• Un burete adeziv special din care poți tăia bucăți și le poți pune în papuci ca să atenuezi presiunea la mers. Nu știu cum se cheamă exact, pedichiurista mea mi-a recomandat, dar cred că e ceva similar cu cel de aici. Mi-a folosit mult când am făcut bătături în zona unde se îmbină talpa cu restul papucului.
• Magneziu efervescent sau vitamine – am avut cu mine un tub cu aromă dulceagă și tare bine mi-a prins să pun în recipientul cu apă câte o pastilă efervescentă. Uneori apa nu e suficientă, ai nevoie de un plus de energie. Din aceeași categorie, la Zubiri, Karen, o americancă foarte amabilă, ne-a dat tuturor din cameră câte un plic cu electroliți… semăna cu un plic de zahăr pentru cafea, l-am dizolvat în sticla cu apă de băut și a avut un efect tare fain, mi-a dat energie. 

Evident, la toate acestea se adaugă chestii uzuale pe care le iei în orice călătorie, în funcție de problemele care știi că te-ar putea sâcâi. E util să ai niște pansament steril, o foarfecă, o unghieră și o pilă de unghii, câteva pastile pentru durere de gât, de cap, de burtă etc. Ideea e să nu cari totuși cu tine o farmacie întreagă pentru că nu are sens. În majoritatea localităților de pe Camino, chiar și prin sate, găsești farmacii și oameni binevoitori.

Nu am avut cu mine genunchiere sau fașă elastică și în unele momente cred că mi-ar fi prins bine. Am văzut mulți pelerini care foloseau un fel de plasturi foarte lungi, lipiți pe diverse părți ale piciorului, în special pe gambe. Arătau ca un fel de bandă scotch de diverse culori. Mi-a dat și mie Clara într-o zi două bucăți. NU mă pot pronunța asupra efectului, dar ideea este că acele benzi ar trebui să ajute musculatura în timpul mersului. Rămâne pentru mine un subiect de studiat, dar, în tot cazul, am văzut foarte mulți pelerini care foloseau așa ceva.

O mențiune specială legată de asigurarea medicală: fă-ți una privată! Eu am avut cu mine doar cardul european de sănătate și a durat 3 ore în Leon ca să pot să îmi fac o injecție într-un spital de stat. Birocrația este și la ei horror. Nu vreau să mă gândesc cum era dacă aveam o problemă mai gravă. Deci, da, o asigurare medicală privată, e o măsură de precauție pe care ar fi bine să o iei în considerare dacă te-ai decis să parcurgi El Camino.