Da, se întâmplă! Și am niște emoții pe care cu greu le pot pune în cuvinte! Mă întorc pe El Camino! De luni bune îmi sună în cap gândul ăsta, într-o mie de feluri și în zeci de scenarii care mai de care mai fanteziste. Adevărul este că din momentul în care am ajuns acasă, vara trecută, gândul a apărut ca din neant, fără să-mi dau seama din ce cotloane ascunse ale sufletului s-au ivit răzleț frânturi de dorință care s-au contopit cu fiecare zi adăugată într-un dor copleșitor de tot ce a însemnat Camino pentru mine. Is it your first Camino? Îmi amintesc perfect nedumerirea din primele zile, când auzeam întrebarea aceasta la fiecare pas. Am ajuns să înțeleg de ce oamenii revin pe Camino, sub o formă sau alta, abia târziu, prin octombrie, când după evenimentul pe care l-am organizat ca să împărtășesc cu cei dragi bucuria experienței mele, m-a copleșit nostalgia, în cele mai neașteptate forme.
La începutul lui iulie mă voi întoarce pe Camino Francez, dar nu ca să merg din nou cei aproape 1000 de km, ci ca să fiu acolo pentru alți pelerini care, asemeni mie anul trecut, parcurg drumul… N-am încă destul curaj ca să o apuc din nou, cu rucsacul în spate, pe drumul care mi-a schimbat existența. Știu că o voi face iar cândva, dar acum simt încă nevoia să retrăiesc în minte din nou și din nou zilele acelea magice.
Mă întorc la început de iulie pe El Camino, de data aceasta ca voluntar hospitalero într-un albergue. Este ceva care mă cheamă înapoi pe Camino; ceva mai puternic decât mine. Și e uimitor cum toate lucrurile s-au aliniat în cele din urmă și de data asta. La început de iulie, timp de două săptămâni, voi fi voluntar la Albergue Santa Cruz din Sahagun. Fix la jumătatea drumului. De ce tocmai acolo, voi povesti cu altă ocazie.
Acum vreau doar să celebrez momentul ăsta de bucurie cu un nou proiect personal, care va prinde contur pe blog în perioada următoare. Plănuiesc de mult timp să încep o serie de articole pe blog în care să scriu despre experiența mea pe El Camino și din alte unghiuri decât am făcut-o până acum. Sunt întrebată adesea despre lucrurile practice, cum ar fi ce am avut în bagaj sau unde am dormit sau cât m-a costat, în bani, călătoria aceasta fabuloasă. Primesc încă mesaje de la oameni pe care nu-i cunosc, dar care mi-au citit jurnalul de pe El Camino și-și doresc să afle mai mult. Am tot amânat să scriu despre lucrurile acestea mai practice, din diverse motive. A venit însă momentul ca intenția de a povesti despre ele să se transforme în realitate și cred că nu e întâmplător că vreau să fac asta acum, când mă pregătesc sufletește să devin voluntar pe Camino.
Mi-aș dori ca articolele acestea, la fel ca și conversațiile pe care le voi avea cu pelerinii care vor trece prin Sahagun să fie de folos cuiva. Știu că e plin internetul de informații despre El Camino, de articole și de vloguri de pe Camino, știu asta și nu este intenția mea să dau sfaturi sau să mă arăt atotștiutoare. Pur și simplu simt să dau ceva înapoi… Textele pe care le-am scris în timpul călătoriei aveau, firesc, o mare încărcătură emoțională. Știu că au fost citite cu sufletul la gură de oameni care mi-au fost alături și care m-au încurajat atunci când am avut nevoie. Și mulțumirea mea este eternă pentru toate acele mesaje și inimioare și pentru tot. Acum însă e despre altceva… e despre acei oameni care, ca și mine, simt că vor să plece în călătoria asta, dar au ezitări, temeri de tot felul… mai ales pentru ei sunt textele acestea. Dar nu doar pentru ei…
Nu mi-am propus un plan clar, am în minte câteva subiecte, pentru că, așa cum spuneam, am fost întrebată despre ele, însă sunt convinsă că sunt multe informații utile de care poate e nevoie ca punct de reper, așa că aș fi foarte bucuroasă dacă mi-ați sugera astfel de teme legate de pelerinajul pe El Camino, despre care să scriu, din experiență practică și personală, căci din cărți poate s-o facă oricine…
Până la sugestii, pe care le aștept cu drag oriunde, fie direct aici, în comentarii, fie pe pagina de FB ori pe email, am eu câteva teme pe care le rumeg de ceva timp. Așa că, zilele următoare veți citi despre: Unde dormi pe El Camino; Cu ce ajungi pe El Camino; Lumea mea într-un rucsac; El Camino culinar; Cerveza, vino tinto y cafe con leche; Bugetul pentru El Camino; Oamenii de pe Camino; Trusa de prim ajutor pe El Camino.
Ordinea nu va fi neapărat asta, ci mă voi lăsa ghidată de inspirație și de fluxul amintirilor, chiar dacă este vorba, așa cum am precizat, de texte mai degrabă practice. Da, recunosc, pentru mine orice are legătură cu Camino e un prilej de rememorare. Și cred că e la fel pentru orice pelerin. Orice detaliu care mă duce acolo, înapoi, devine prețios, oricât de neînsemnat ar părea. Textele acestea le scriu, e drept, și pentru mine… Iar gândul că la vară voi fi din nou acolo, la mijloc de El Camino, îmi dă o stare de euforie pe care cu greu o pot gestiona și explica în cuvinte.
Leave A Reply