Micul dejun – prietenul meu de nădejde

Ieri a început școala. Pentru mine a început mixt, online și offline, pentru că am clase terminale în încadrare și, în plus, Tudor va merge la școală. Prin urmare, adio trezit la 7 și ceva și bun venit (din nou) alergătură de dimineață! La prima vedere nu sună prea bine, însă știu că în cel mult o săptămână ne vom intra în ritm. Ceea ce mai știu este însă că nu voi face rabat de la timpul tihnit al micului dejun. Și asta pentru că unul dintre cele mai faine lucruri pe care le-am învățat în dieta recomandată de Anca Buruciuc este să mă bucur de micul dejun.

Da, știu, e cam clișeu treaba asta cu cât de important e micul dejun pentru organism, etc. și nu am de gând să repet și eu ceea ce deja spun alții mai în măsură să o facă. Totuși, ideea este că… da, chiar e importantă treaba cu micul dejun. O spune un om care a sărit în mod constant peste prima masă a zilei în ultimii vreo 10 ani. Nu o să fac acum apologia ei, însă în patru luni de dietă am simțit pe pielea mea cât de bine e să nu mai sar peste masa de dimineață.

În primul rând, micul dejun îți dă un tonus extraordinar. E musai să încerci să iei micul dejun înainte de a savura cafeaua. Împătimiții după cafea s-ar putea să strâmbe din nas și să spună că nimic nu e mai minunat decât aroma cafelei savurate imediat după ce sari din pat. Îndrăznesc să spun că nu-i chiar așa. Savoarea e mai intensă dacă înainte de cafea mănânci ceva și e triplată de amânarea involuntară a momentului, cu cele câteva minute cât durează prepararea micului dejun.

Apoi, un lucru fantastic pe care îl ador la micul dejun luat în tihnă este timpul petrecut cu ai mei. Mă încarc cu energie pură în cele 15 – 20 de minute pe care le petrecem împreună înainte de a ieși din casă. Desigur, ne mai alintăm, mai facem mofturi și mai tânjim după dulcele somn de dimineață, dar cu un minim efort reușim să transformăm aproape de fiecare dată micul dejun într-un moment de bucurie care să ne țină motivați peste zi.

Ce mănânc la micul dejun? Ei bine, asta e altă poveste, despre care cred că Anca are mai multe de spus. Dar ce pot spune sigur este că nu am avut în cele peste 4 luni de dietă niciun mic dejun care să nu îmi placă, de la omleta cu spanac ori budinca cu chia, despre care am povestit recent aici, până la tartinele cu avocado sau la smoothie-urile cu lapte și fructe; toate asortate, desigur, cu nelipsita cafea la care n-aș putea renunța vreodată.