Azi am avut primele ore la clasele de gimnaziu. Am așteptat cu emoție să văd cum fac față provocării, pentru că cei mici sunt prin natura lor mult mai dinamici, mai neastâmpărați (nu neapărat în sens rău), ceea ce mărește considerabil riscul de fiasco al școlii hibridizate.
Primele ore – clasa a VIII-a. E straniu să îi văd în clasă doar pe jumătate dintre ei. Mă obișnuiesc totuși repede. Interacțiunea cu cei prezenți e mult mai bună decât atunci când erau cu toții în clasă. Reușesc să comunic relativ ușor și cu cei care sunt online. Discutăm despre materia din acest an, despre ce mai avem de recuperat de anul trecut, despre examenul care va veni și el la final de an școlar și despre alte câteva lucruri de început. Încă nu avem manuale, căci, ca de obicei, birocrația ministerială și procedurile de avizare a manualelor nu țin cont de nevoile în timp real ale elevilor și ale profesorilor. Dar nu-i bai, oricum mai avem câte ceva de recuperat de anul trecut, așa că trecem la treabă. Am mare noroc cu manualul de la editura Art Klett, disponibil pe www.manualedigitaleart.ro în format digital – nu doar în format pdf, ci și în format digital interactiv. Copiii îl adoră și mă felicit că am avut inspirația de a alege să lucrez pe acest manual și nu pe altul.
Nu același entuziasm îl am când încă văd la clasa a VI-a tristele manuale de la Editura Didactică și Pedagogică, distribuite în școli cu doi ani în urmă. Elevii mei de la clasa a VI-a le-au primit și în acest an de la bibliotecă. Din păcate, un viciu de procedură și o idee stupidă promovată la vremea aceea, asupra căreia s-a revenit ulterior, fac ca generația actuală de copii de clasa a VI-a să se izbească de aceeași problemă a imposibilității de a avea un manual decent pe bancă. Există, desigur, soluții. Manualul de clasa a VI-a de la Art este aprobat cu titlu de auxiliar, așa că acolo unde există voință și dorința de a face lucrurile altfel, mai bine pentru educația copiilor, există alternative. Să nu uităm că profesorul trebuie să respecte o programă și nu un manual, deci nu e obligat să folosească maculatură băgată pe gât la un moment dat în virtutea unor interese meschine. Din păcate însă, la clasa a VI-a nu există și o variantă digitală a materialului cu pricina… Așa că ne va fi greu, dar nu imposibil. Poate că totuși cineva se va gândi la toate astea și va îndrepta niște lucruri strâmbe făcute cândva…
Amărăciunea de la clasa a șasea, unde sunt încă în căutare de soluții care să facă mai coerent procesul hibrid, se diluează brusc la ultimele două ore când dau nas în nas cu tristele manuale de clasa a IX-a, unele tipărite cu mai bine de 15 ani în urmă… da, da, acelea în care telegrama încă se predă la forme de corespondență și în care figurează un text de Florin Iaru publicat în 2003 în „Dilema veche”, despre jocurile pe calculator care erau în vogă pe vremea aceea. Nu zic, textul e simpatic și îl citesc cu drag! Copiilor le place, însă abordarea nu mai poate fi aceeași, după… 17 ani. Ce vreau să spun este că aștept cu nerăbdare o revizuire a programelor de liceu și o mobilizare creativă a unor super profesori autori de manuale pe care îi cunosc eu și care știu că vor face niște manuale foarte faine, adaptate vremurilor în care trăim. Monica, Horia, da, despre voi e vorba… 🙂
Zic totuși că nu are rost să îmi închei ziua deprimant, așa că fac o alegere atipică anul ăsta. În loc de Joc și joacă, tema pe care o abordam în fiecare an la clasa a noua, aleg alternativa – Adolescența. Și sper să nu regret. Vom vedea…
Foto: Pixabay
You might also like
Leave A Reply