O școală cu adevărat ALTFEL

De câteva zile, vreo șase mai exact, încerc să îmi adun cumva gândurile și să le dau coerență ca să le pot așterne pe hârtie. Am trecut rând pe rând, așa cum probabil s-a întâmplat cu mulți oameni în perioada aceasta, printr-o gamă variată de stări posibile pe care le poate genera ceea ce se întâmplă actualmente peste tot în lume. E atât de plin mediul online de ecourile acestor stări, încât o lamentație în plus e în mod cert inutilă, iar eliberatoare nu mai are cum să fie, căci între timp, zic eu, am ajuns cumva la o stare de echilibru. Sau cel puțin așa sper.

Trec peste ceea ce se întâmplă cu mine ca simplu om zilele acestea. Pentru că, din nou, îmi imaginez că se întâmplă și altora. Paradoxal, cumva, statul ăsta în casă mă forțează să mă întorc spre mine, să îmi pun multe întrebări și să îmi dau și răspunsuri. Îmi testează limitele de om activ, pentru care lipsa de acțiune e sinonimă cu preludiul unei depresii inevitabile. E ok, nu se moare din asta, deși sunt convinsă că o poți lua razna în anumite circumstanțe.

Și dacă în ceea ce privește modul în care se întâmplă lucrurile acasă, cu mine, cu ai mei, cu temerile și cu optimismul fluctuant lucrurile sunt cumva așezate și știu cu certitudine că vom trece cu bine peste criza asta, oricum s-o fi numind ea, în privința felului în care va trece școala, cu tot ce presupune ea, prin aceeași criză, am încă multe îndoieli. Pe unele le aveam și înainte, căci, cu sau fără criza pandemică, școala românească trece de ani buni prin tot felul de alte crize. Față de acelea ne permiteam însă luxul de a ne poziționa în fel și chip, activ ori pasiv, după cum ne dictau conștiința, statutul, caracterul și alte repere subiective. Acum lucrurile par să fie altfel. La fel cum școala însăși pare să devină ”altfel”, nu doar în sensul acela pus pe hârtie în fiecare an timp de o săptămână.

Zilele acestea, și probabil multe alte zile de acum înainte, școala este și va fi ALTFEL, pentru că, ne place sau nu, situația în care ne aflăm, cel puțin pentru următoare lună de zile, ne scoate din zona de confort pe toți, elevi, profesori, părinți. Se vorbește mult zilele acestea despre învățare online, despre învățare colaborativă, despre e-learning și despre o mulțime de alte metode, concepte, instrumente, atitudini care să contribuie cumva la menținerea unei continuități în procesul educativ întrerupt brusc cu câteva zile în urmă. Toată lumea dă sugestii, toată lumea face recomandări și nu mă îndoiesc de faptul că cei mai  mulți dintre cei care se implică în fel și chip în acest proces deocamdată haotic, sunt bine intenționați. Există însă și o sumedenie de pericole pe care le-am simțit din prima clipă, cum este acela al unui soi de ”exhibiționism didactic” care i-a acaparat pe unii. (Sintagma nu-mi aparține, de aici și ghilimelele… am cules-o dintr-o postare pe Facebook a Monicăi Halaszi, unul dintre profesorii care au toată admirația mea). De aceea, așa cum mereu le spunem elevilor noștri că nu tot ce găsesc pe internet este și adevărat/ valid/ corect, tot așa mai că îmi vine să le transmit și colegilor mei profesori că nu tot ce se vehiculează în aceste zile pe același internet, chiar de către oameni care au statutul de profesor, este, din păcate, neapărat adevărat/ corect/ valid și mai ales util. Așa că, înainte de a ne avânta cu entuziasm nestăvilit în tainele ”învățării online” (sau cum se mai numește ea), poate că ar trebui să fim un pic mai sceptici, mai interogativi, mai critici și să filtrăm responsabil înainte de a da mai departe. E doar un îndemn. Evident, fiecare alege pentru sine, dar, poate că ar trebui să avem în minte faptul că, în cazul profesorului, fiecare alege nu doar pentru sine, ci și pentru elevii săi.

Nu voi transforma textul acesta într-o lecție moralizatoare. Departe de mine gândul acesta! Tot ce vreau să spun este că gândirea critică, pe care sunt convinsă că o avem cu toții într-un grad sau altul, se cere antrenată intens în perioada aceasta.

Ce voi face eu, ca profesor, în această perioadă de școală ALTFEL?

Recunosc că mai ales la acest capitol mi-a trebuit ceva timp să iau niște decizii. În acest moment îmi este foarte clar că nu pot să țin lecții online conform orarului pe care îl aveam la școală. Nu am condițiile necesare, nu sunt pregătită material și emoțional pentru a fi prezentă online 6 ore pe zi în interacțiune cu elevii mei într-o manieră structurată și eficientă. Nu am testat suficient de mult timp platforme online pe care să pot comunica în mod constant și coerent cu elevii în condițiile în care miza este aceea de a înlocui total interacțiunea offline și de a avea rezultate identice. Mă gândesc cu multe semne de întrebare la evaluarea online, la nivelul de empatie care în comunicarea online este simțitor diferit față de cel din comunicarea offline și la multe alte aspecte, care momentan îmi dau dureri de cap, la propriu. Trebuie să existe însă un început pentru toate și începuturile sunt uneori și așa: bruște, grele, ezitante. Sunt convinsă însă că efectul pe termen lung al acestei ieșiri din zona de confort a școlii va fi unul benefic.

Revenind la ce voi face eu pentru elevii mei în această perioadă… Deocamdată, metodele de interacțiune în scop educațional pe care le voi utiliza vor fi următoarele:

În primul rând, voi comunica cu elevii mei pe grupul de Facebook creat cu mulți ani în urmă, pe care îl utilizez constant în activitatea mea didactică în diverse circumstanțe, precum și pe grupurile de Messenger. Nu toți elevii au însă conturi de Facebook și nu toți au vârsta legală pentru a-și face conturi, așa încât această variantă e deschisă doar pentru clasele de liceu și, cel mai probabil, voi folosi grupul mai mult pentru anunțuri.

Un alt tip de interacțiune, folosind tot social media, va fi aici pe blog, pe pagina pe care am creat-o special ieri pentru a posta materiale, articole, gânduri, lecții altfel. Româna 4.0 este funcțională începând de astăzi. Sper să am suficientă inspirație pentru a o menține activă, cel puțin în perioada următoare. Postările vor fi grupate pe categorii aferente claselor la care predau în acest an. Vom putea interacționa prin comentarii la articole și chiar dacă și aici elevii de vârste mai mici vor întâmpina unele restricții, vor putea măcar să aibă acces la ceea ce postez pe blog în secțiunile dedicate. Îi încurajez pe toți elevii mei să folosească formularul de contact de pe blog pentru a propune subiecte de articole legate de conținuturile pe care ar trebui să le discutăm la ora limba și literatura română. Mă voi strădui să le abordez în texte care să nu plictisească și să fie utile celor interesați.

Și pentru că, așa cum spuneam, e nevoie de un demers structurat pentru ca toate eforturile de a muta educația în mediul online, tot de astăzi sunt funcționale clasele virtuale create pe Microsoft Teams de către diriginții tuturor claselor de la LIIS. Pentru o informare corectă despre poziția oficială a LIIS în această perioadă, urmăriți site-ul școlii. Încă nu sunt foarte familiarizată cu platforma, dar nu pare să fie foarte dificil de utilizat, așa încât în zilele următoare ne vom vedea și auzi și acolo.

Orice început e greu, mai ales atunci când nu alegi tu însuți momentul în care se produce. Am însă convingerea că începutul acesta, al unui altfel de mod de a privi școala și educația în general, poate fi ALTFEL pentru noi toți.

Photo: www.pixabay.com