Despre
Blogul meu, www.anamariaghiban.ro, e oarecum clona mea virtuală, plăsmuită din cuvinte. E imperfectă, asta e clar! Ca și mine. E locul meu de popas în mine însămi și pe unde mă poartă gândul și simțirea. Tot ceea ce scriu pe blog mă reprezintă pe mine ca om, în primul rând. Scriu despre ceea ce îmi stârnește interesul sub o formă sau alta, mă implic în inițiative care contribuie la dezvoltarea comunității în care trăiesc și promovez doar proiecte, acțiuni, produse în care cred. Îți mulțumesc pentru popasul făcut pe Fascinație!Urmărește-mă pe
-
4 Comments
Mi-a starnit interesul, nu neaparat pentru poveste, ci mai mult pentru mesaj. Am o cunostinta foarte apropiata careia ii lipseste vazul, si totusi este o persoana foarte speciala. Oamenii aflati in situatii de acest gen sunt mult mai sensibile si profunde fata de cei care au toate simturile si nu stiu sa le aprecieze.Mi-am pus filmul sa se incarce si voi reveni cu o parere care face referire strict la film.
Da, cred că oamenii în astfel de situații sunt mult mai sensibili. Filmul înfățișează fenomenul global… de adaptare a omenirii în ansamblu la lipsa unui simț sau altul. Nu insistă pe destinul unui individ anume, ci generalizează și poate că din cauza asta impactul asupra celui care se uită la film e un pic mai diluat decât dacă accentul ar fi fost pus pe o poveste în sine. Deși… pe mine tocmai asta m-a făcut să-l apreciez, capacitatea de generalizare. Oricum, chiar sunt curioasă ce reacții mai au și alte persoane care îl văd…
M-am uitat aseară la el, mânat de postarea ta și un alt articol despre filmul ăsta. Reacții? Ar cam fi…
1. Ideatic vorbind (ți-am spus că mi-am cumpărat DEX?), mi-a adus aminte de tema cataclismului global din Armaggedon și Terminator 2 (știu că nu „luptă” la aceeași categorie, dar ideea e aceeași).A, și de tema „dragostea învinge tot, e cea mai nobilă simțire” din Al Cincilea Element (mai știi cum se uita Mila Jovovic la „laptopul” ei să învețe cum stă treaba cu rasa umană și cum la litera W era doar „war” cu tot ce înseamnă el?)
2. Tema dragostei e un pic invers față de A Slumdog Millionaire, de exemplu. Aici nenea caută … ce caută, acolo băiatul caută dragostea din copilărie, pierdută. Dar ambii „eroi” ajung la dragoste (indiferent că e sentimentul în sine, că e și persoana iubită) trecât printr-o serie (lungă) de obstacole…
3. Sincer, e un film pe care nu l-aș mai vedea încă o dată…
P.S. Irina Nistor, mușcă-ți degetele de ciudă!
Mie mi-a plăcut ideea în sine, legată de cum am reacționa dacă ne-am pierde simțurile. Desigur, tiparul filmelor cu cataclisme care conduc la dispariția omenirii e plin de „capodopere” care de care mai grozave, dar, repet, eu nu mi-am focalizat atenția pe asta. Nici eu nu cred că l-aș revedea… A fost o chestiune de moment. De altfel, sunt extrem de puține filmele la care m-am uitat de mai multe ori. Le număr pe degete.
P.S.: Mai trăiește Irina Nistor?:)
P.S.(1): Felicitări pentru achiziție (DEX).:)