Ploi de vară

O așteptam de multă vreme. Nu știu clar dacă pe ea ori vacanța de vară cu toate ale ei… ori pe amândouă. Dar știu că o așteptam, acum la fel ca întotdeauna în zilele de iunie, impregnate halucinant de parfumul de tei devenit insuportabil de la o vreme.

Și… a venit deodată, fără prea multă premeditare, împlinindu-mi haotic dorința ingropată zilele acestea în munți de hârtii ce păreau să nu se mai termine de completat. N-am apucat totuși să mă bucur de ea, cu toate că a devenit vedeta după-amiezei și a zilei următoare, printre coronițele și diplomele care au umplut aceste ultime zile de școală. Uneori sunt totuși norocoasă. Așa, ca în dimineața asta, prima dintr-o vacanță pe care mi-o doresc fabuloasă din multe puncte de vedere. Da, norocoasă, pentru că uite, cineva s-a gândit că pot avea parte de o vizionare în reluare a ploii mele de vară, așa cum se cuvine, în aromă leneșă de cafea, cu somn agățat încă de pleoape, după atâtea nopți dormite pe jumătate.

Ploaie de vară, într-o dimineață de iunie, fără alarmă, fără planuri, fără nimic din tot ce m-a zbuciumat în săptămâna din urmă… venită parcă să șteargă tot ce nu-și mai are locul într-un suflet în care s-au adunat prea multe și prea variate emoții pasagere și să scormonească adânc, în clipe fugare de memorie involuntară, trăiri uitate, ritmate cândva în melodii lichide, prelinse pe un parbriz încins de dogoarea aceluiași iunie agonizant.

Ploi de vară… zeci, sute… Nisip ud sub tălpi dornice de ducă… frunze de tei lipite în treacăt de obraji ori de umeri dezgoliți în arșița verii… fum de țigară îmbrobodind nopți târzii în balcoane sufocante… dimineți cu cafea salvatoare și aromă de cremă de zahăr ars… clipe. Clipe lichide prelinse febril pe mâini care cerșesc miracolul ploii. Metamorfoze. De gânduri, de trăiri, de chipuri pierdute într-un cândva rămas acolo, în ploile acelea trecute, ivite acum deodată  în șuvoiul lichid care-mi umple mie dimineața aceasta de început de vacanță. Un ropot intens de șoapte, de gânduri, de culori indecise încă în curcubeu. Apoi, brusc, tăcere… afară și înăuntru. Gata, s-a terminat, ca și cum nici n-ar fi fost! O prind grăbită în câteva fărâme de cuvânt. Și zâmbesc, odată cu prima rază de soare ivită de sub stropi.