Am ajuns aseară târziu în Catania, după o cursă obositoare cu Wizzair, din care n-au lipsit ingredientele obișnuite, la care am devenit imună de ceva timp, dar care tot îmi dau o stare de oboseală. Măcar am scăpat de aplauzele de final… Ne-am bucurat de privilegiile Schengen, așa că am scutit vreo jumătate de oră de stat la coadă și am ajuns la timp la firma de închirieri de mașini, unde am beneficiat din plin de spiritul ospitalier italian – am primit o mașină mai bună, în același preț, plus câteva glume simpatice și un autentic “Benvenuti in Sicilia! Enjoy your holiday!”.
Etna Casa del Sole – cazarea perfectă în Sicilia
Câteva cuvinte despre locul în care stăm primele două nopți… Am ajuns în Nicolosi cam în 30 de minute. E drept că la ora 23:00 nu era nici trafic, dar în principiu sunt cam 30 de km de la aeroport. Cum spuneam în articolul anterior, cazarea am rezervat-o pe ultima sută de metri. Inițial am vrut să rezervăm în Catania, dar având în vedere că ne vom mișca destul de mult, am optat pentru ceva mai pitoresc, într-un loc de o frumusețe extraordinară.
Etna Casa del Sole este un B&B din Nicolosi, aproape de parcul național Etna. Locația e splendidă. Peisajul văzut de pe terasa vilei îți taie respirația, mai ales într-o noapte senină în care luna se oglindește în mare, în depărtare, așa cum a fost cea în care noi am ajuns în locul acesta. Iar ziua, din curte, se vede Muntele Etna. Casa e tare frumoasă, iar gazdele, Claudia și Pierro, foarte amabile. Dimineață, Maura, fata care se ocupă de oaspeți, ne-a pregătit micul dejun tipic italian, pe care l-am savurat pe terasă. Ador locul ăsta și îl pun pe lista de cazări favorite, în care voi reveni, cu siguranță.
Gole dell’Alcantara
Primul obiectiv de azi este Gole dell’Alcantara, o minune a naturii, care este una dintre atracțiile naturale ale Siciliei. Alcantara este un râu de munte care trece printre niște pereți înalți formați cu mii de ani în urmă, din lava vulcanului Etna. Formațiunile au aspectul unui canion și sunt spectaculoase, mai ales dacă alegi să mergi prin râu printre ele. Și, ca orice frumusețe naturală, locul este exploatat turistic din plin. Câteva informații găsite pe Tripadviser ne-au ajutat să economisim cel puțin vreo 20 de euro. Există două intrări în parc. Una este privată și costă 7 euro pentru a coborî cu ascensorul, iar dacă vrei să te plimbi și prin parcul de deasupra, de unde poți admira câteva peisaje panoramice, prețul este de 11 euro.
De asemenea, există și posibilitatea de a face plimbări ghidate mergând prin apă, printre pereții înalți de stâncă, echipat cu un costum impermeabil, pentru 25 de euro de persoană. Nu foarte multă lume știe însă că la câteva sute de metri mai departe de intrarea aceasta sunt niște scări, care aparțin de municipalitate și care te duc în același loc pentru doar 2 euro. Din păcate nu ne-am luat costumele de baie cu noi, dar asta nu ne-a oprit pe mine și pe Tudor să ne aventurăm în râu și să ne distrăm, chiar dacă distracția aceasta a adăugat la programul zilei o sesiune de shopping ad-hoc ca să nu mergem cu hainele ude pe noi peste tot.
Foarte aproape de Gole dell’Alcantara, la câteva minute de mers cu mașina, sunt două locuri care merită vizitate: Borgo Alcantara și Convento Frati Minori Capuccini Herborarium. Burgul nu l-am vizitat pentru că voiam să ajungem mai repede la Taormina. Am urcat, în schimb, până la mănăstirea capuccinilor, veche de peste 500 de ani. N-am putut intra în interior, pentru că vinerea e deschisă pentru public doar după-amiaza, însă priveliștea de acolo, de sus, e splendidă. Și e o liniște aproape ireală.
Taormina – un oraș de care nu ai cum să nu te îndrăgostești
Am ajuns în Taormina după prânz, când toate locurile de vizitat erau deja foarte aglomerate. Cu greu am găsit un loc de parcare, cu toate că parcarea în care am ajuns avea nu mai puțin de șapte etaje. De altfel, din momentul în care am reușit să parcăm, m-am resemnat cu gândul că probabil vom plonja într-o aglomerație sufocantă, care îmi va dilua entuziasmul de călător avid să cunoască locuri noi.
Da, Taormina este un loc foarte aglomerat, plin de turiști, dar e un orășel absolut superb. Aglomerația nu e sufocantă, ca în Veneția, bunăoară. Sau cel puțin așa am simțit eu… Nu știu de ce… Ne-am propus doar să ne plimbăm și să căscăm gura prin locurile din care poți admira peisaje frumoase. Piazza IX Aprile este un astfel de loc. Panorama e încântătoare – marea, muntele Etna, biserica San Giuseppe, forfota străzii, cafenelele… totul e atât de frumos… Are ceva unic atmosfera din locul acesta.
Am decis să nu mergem totuși chiar fără nicio țintă. Prima destinație a fost Villa Communale, un parc amenajat încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, din dorința lui Florence Treveylan, o verișoară a reginei Victoria a Angliei, care s-a mutat în Sicilia și s-a căsătorit cu primarul de pe atunci al Taorminei. Povestea ei e presărată cu tot felul de picanterii, iar parcul este inedit prin arhitectură și prin numeroasele specii de plante, precum și prin aleile sale de unde poți admira marea.
Teatrul antic este, de asemenea, pe lista obiectivelor din Taormina ce nu trebuie ratate. Am stat vreo 20 de minute la coadă pentru bilete (12 euro de persoană, copiii au gratuitate), dar experiența a meritat din plin. Locul e încărcat de istorie, iar peisajul văzut din arenă e fabulos. Se spune că în zilele senine se vede clar muntele Etna, încadrat de ruinele teatrului. Din păcate, deși în Taormina era soare, în zare, vulcanul era învăluit în ceață și nori.
Pe via Corso Umberto ne-am pierdut în aglomerație și am savurat atmosfera locală în care își fac loc deopotrivă arhitectura veche, flora uimitoare, magazine de suveniruri și branduri de lux, de la Dior, Chanel și Vuiton, la Rolex. E un mix bizar în toată atmosfera asta extraordinară, însă totul se armonizează perfect.
Ne-am luat suveniruri și am savurat brioșe cu înghețată de fistic cât timp ne-am lăsat pașii să ne ghideze spre Piazza Duomo, care, deși nu este principala piață din Taormina este la fel de pitorească. Domul, datând din secolul al XIII-lea este și el un loc de pus pe lista obiectivelor de văzut în Taormina.
Am plecat destul de târziu înapoi spre Nicolosi, cu gândul că Taormina e un oraș splendid, pe care tare mi-ar plăcea să-l revăd cândva, cu toată aglomerația lui turistică.
Am ajuns în Nicolosi destul de târziu, pentru că am făcut un ocol. Am urcat cu mașina până la aproape 1800 m altitudine. Peisajul e absolut fabulos. Rocile negre, Etna fumegând în zare, o pădure de mesteceni… ai impresia că te afli într-un alt univers. Îmi imaginez cât de palpitant trebuie să fie traseul până sus, aproape de vulcan. Claudia, proprietara locului unde suntem cazați, organizează drumeții ghidate, așa că musai trebuie să revenim.
La cucina siciliana
Seara am petrecut-o la Antichi Proverbi Storico, un restaurant tipic sicilian, tare pitoresc. Decorul tradițional este completat de proverbe în siciliană, scrise peste tot în incinta restaurantului. Ne-am răsfățat cu delicatesele locului, cu pizza, cu calzone și cu paste homemade. Ne-a fost greu să facem față, căci porțiile erau uriașe. Nu mai știu cât ne-a costat, dar oricum, prețul a fost mai mult decât decent. Dacă ajungeți în Nicolosi, acesta e un loc pe care îl recomand pentru o masă tradițională copioasă.
Am adormit greu, cu gândul la toate frumusețea zilei. Prima zi în Sicilia a fost exact așa cum mi-am imaginat. E clar, mă îndrăgostesc de insula asta cu fiecare pas pe care îl fac în necunoscut. (va urma)
Leave A Reply