Îmi propun la fiecare început de an să citesc mai mult și, desigur, la fiecare sfârșit de an îmi dau seama că nu am citit nici pe departe atât cât aș fi vrut. Lipsa timpului, treburile urgente, proiecte importante și alte scuze mai mult sau mai puțin plauzibile se interpun mereu între dorință și realizarea ei, dându-mi adesea o stare de irascibilitate pe care cu greu reușesc să mi-o potolesc.
Anul acesta, mai des parcă decât în anii trecuți, îmi amintesc în repetate rânduri de ceea ce mi-am propus și încerc să iau măsuri în sens pozitiv, adică să fur timp pentru citit de pe oriunde apuc. Nu știu dacă sunt simple coincidențe ori întâmplări cu sens ascuns, însă în primăvara aceasta mi s-au întâmplat tot felul de clipe frumoase… cu cărți. Fie că este vorba despre evenimente pe care le aștept, despre popasuri prin librării ori prin spații virtuale, în lunile acestea din urmă am tot dat peste… cărți. Și-mi tot propun să scriu despre unele dintre ele măcar, dar, până o fac, m-am gândit să împart în frânturi de gând câteva dintre bucuriile prilejuite de aceste momente, cu aceia dintre voi care iubesc cărțile.
Site-ul bibliotecii ”Gh.Asachi”
N-am mai fost la biblioteca județeană de ani buni. Ultimele amintiri pe care le am de acolo sunt legate de Elisa, de pe vremea când, plină de zel, am dus-o să îi fac permis de înscriere ca să își împrumute singură cărți. Dar dacă fac un mic efort de memorie, îmi vin în minte alte și alte clipe din vremuri uitate, în care petreceam după-amieze întregi în sala de lectura de la Asachi… N-o să dau însă curs nostalgiei, căci motivul pentru care pomenesc aici de această bibliotecă este altul. Am dat întâmplător, de curând, peste site-ul bibliotecii. Dincolo de neajunsurile tehnice pe care le are și pe care nu le voi comenta, m-a încântat faptul că privită de acolo, de pe site, activitatea bibliotecii pare să fie foarte dinamică. Trei lucruri mi-au plăcut în mod deosebit: faptul că în fiecare lună este publicat catalogul cu noile achiziții; un concurs de recenzii literare la care poate participa absolut orice cititor al bibliotecii și un concurs național de lectură pentru copii și adolescenți. Într-o pauză de cafea, dacă aveți laptopul deschis, frunzăriți puțin siteul bibliotecii ”Gh. Asachi”. Veți avea câteva surprize plăcute!
Câteva popasuri în Librăria Humanitas
Doamne, de câte ori îmi propun să hoinăresc prin librării și mi-e ciudă că niciodată nu apuc să o fac… pentru că știu că odată pornită pe drumul acesta, câteva ore bune din timpul meu zboară. Am îndrăznit însă înainte de ziua Elisei să mă opresc de câteva ori pe la Humanitasul din Piața Unirii, în căutarea cadoului potrivit. Și n-am plecat cu mâna goală… căci mi-am reamintit că ai atâtea vieți câte cărți ai citit! E o atmosferă așa caldă acolo, în interiorul minuscul din Unirii… iar pagina lor de Facebook e o încântare!
Intrare liberă în Grădina Botanică, dacă ai o carte la tine
Nu știu cum de mi-a căzut sub ochi știrea aceasta, sub forma unui eveniment distribuit pe Facebook. Mi-a plăcut tare mult ideea celor de la Cluj, căci despre Grădina Botanică din Cluj este vorba, de a sărbători Ziua Mondială a Cărții într-un mod inedit, pentru a încuraja lectura în spații publice. Și cum pe 23 aprilie, de Ziua Mondială a Cărții, vremea nu a fost tocmai prietenoasă, evenimentul s-a amânat pentru 30 aprilie, așa că dacă aveți drum prin Cluj, luați o carte pe care vă doreați să o citiți și mergeți în Botanică, pentru că nu veți plăti bilet de intrare. Experiența cititului în aer liber este atât de liniștitoare!
Cărțile copilăriei într-o clipă de nostalgie gingașă
Le-am redescoperit pe neașteptate, în prima zi de Paști, acasă, la ai mei, pitite sfios pe unul dintre rafturile micii biblioteci din copilărie din care nu au mai rămas prea multe exemplare. Nu știu prin ce minune a firescului omenesc putem noi, oamenii, simți atât de intens emoția unor experiențe trăite cu ani în urmă… Degețica lu Andersen, mai ales, m-a dus înapoi în timp, pe vremea când Moș Crăciun era Moș Gerilă… Le-am pipăit copertele aspre și filele îngălbenite de ani… și pentru a nu știu câta oară am oftat din nou adânc cu gândul la copilărie… Mi-am propus să nu mai ratez nicio seară de citit povești lui Tudor și să nu mai înlocuiesc niciodată filele cărții cu lunecușul degetelor pe filele imaginare ale tabletei…
Audiobook versus print
Ciudat, ori poate simplă coincidență, este faptul că momentul nostalgic prilejuit de redescoperirea cărților din copilărie a venit la scurt timp după ce am avut o discuție, la polul opus, cu Elena despre audiobook-uri. Din ziua în care am avut discuția respectivă mi-am spus că voi experimenta ”auzirea cărților”, după ce ani la rând am condamnat-o. Între timp experimentul s- a și produs și am tras și câteva concluzii, dar despre ele… zilele următoare, într-un alt articol.
Cu toate că nu sunt un mare fan al târgurilor de carte (am eu motivele mele…), Librexul nu are cum să nu îmi atragă atenția, fie și pentru faptul că vârsta pe care o împlinește este aproximativ aceeași cu anii pe care îi număr de când am devenit locuitor al dulcelui târg. N-am fost la toate edițiile, însă, sub o formă sau alta, Librex face parte din adolescența și din studenția mea. Iar ediția aniversară de anul acesta stă, după spusele organizatorilor, sub semnul diversității și al multiculturalității, așa că mi-a stârnit curiozitatea.
Un status cu cărți de pe Facebook-ul lui Chinezu
Provocarea (nu știu cum altfel să îi zic) lui Cristi China-Birta lansată pe 12 aprilie, într-un status, pe Facebook, mi-a stârnit un apetit fantastic de lectură. Și mi-a amintit că o carte primită cu mult timp în urmă ca premiu de la stimabilul blogger veteran nu a fost dusă până la capăt din nu mai știu ce motive. Așa că, pe principiul ”toate la timpul lor”, de data asta o reîncep și o și termin! Iar dacă vreți o listă consistentă cu titluri de cărți de la prietenii de pe Facebook ai lui Chinezu, căutați postarea cu pricina. Eu deja mi-am luat notițe din ea!
În rezumat, cam așa arată primăvara mea cu cărți. Cum?! Vă așteptați la simpozioane, lansări, evenimente sofisticate și recenzii pline de neologisme? Hmmm, îmi pare rău să dezamăgesc, dar… m-am lăsat de ceva timp de sofisticării inutile.
S-ar putea să îți mai placă
Lasă un comentariu