• Simply Camino
    • Jurnal de camino
    • Camino tips & tricks
    • #SimplyCamino expozitie
  • Călătorii
    • Mon PARIS
    • Jurnal austriac
    • Jurnal autohton
    • Jurnal belgian
    • Jurnal bulgar
    • Jurnal croat
    • Jurnal danez
    • Jurnal elen
    • Jurnal francez
    • Jurnal italian
    • Jurnal portughez
    • Jurnal sloven
    • Jurnal spaniol
    • Travel TIPS & TRICKS
  • Interviuri
  • EDUblog
    • Jurnal de prof atipic
    • Proiecte
    • Didactice
    • Educație media
    • Filme
    • Cărți
    • Teatru
    • Muzică
    • Just blogging
      • Blog de la A la Z
      • Evenimente
      • Proiecte
        • Coffee_in_town
        • Reverii europene
        • Family Biking DATE
        • Danone
  • Semificţiuni
  • Realisme
  • Despre


    Blogul meu, www.anamariaghiban.ro, e oarecum clona mea virtuală, plăsmuită din cuvinte. E imperfectă, asta e clar! Ca și mine. E locul meu de popas în mine însămi și pe unde mă poartă gândul și simțirea. Tot ceea ce scriu pe blog mă reprezintă pe mine ca om, în primul rând. Scriu despre ceea ce îmi stârnește interesul sub o formă sau alta, mă implic în inițiative care contribuie la dezvoltarea comunității în care trăiesc și promovez doar proiecte, acțiuni, produse în care cred. Îți mulțumesc pentru popasul făcut pe Fascinație!

    Citește mai mult
  • Urmărește-mă pe

  • anamariaghiban.ro

    Fascinație
    That rain in Los Arcos... and the day after... 🥰

#simplycamino  #fascinațiefoto #caminodesantiago #justbe #fascinatieblog #travel
    Fără prea multe cuvinte, căci unele lucruri se Fără prea multe cuvinte, căci unele lucruri se întâmplă pur și simplu și e bine așa... pe 1 octombrie 2023, la ora 16:00, vă invit la Galeria Arcada, de pe strada Lăpușneanu, nr. 8, la o întâlnire pe care o plănuiesc încă de când eram pe El Camino. 

#SimplyCamino va fi cu povești, cu dialog, cu fotografii, cu surprize și, sper, cu multe zâmbete. Pentru prima dată după multă vreme, am emoții... pentru că nu e un eveniment obișnuit și pentru că am pus în el fărâme de bucurie autentică. E modul meu de a da mai departe ceva din experiența fabuloasă trăită în această vară. 

Sunt câțiva oameni care-mi sunt alături în demersul acesta și le mulțumesc de pe acum din tot sufletul. Nu-i numesc încă, dar abia aștept să îi cunoașteți pe 1 octombrie, într-o duminică după-amiază, începând cu ora 16:00...

#simplycamino #fascinatieblog #justbe
    First day... once upon a time... #simplycamino #e First day... once upon a time...

#simplycamino #elcamino #fascinațiefoto #fascinațieblog #justbe #travel
    Instagram post 18341820796057254 Instagram post 18341820796057254
    #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #sa #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #santiagodecompostela #travel #elcamino
    #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #sa #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #santiagodecompostela #travel #elcamino
    #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #sa #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #santiagodecompostela #travel #elcamino
    Puis la nuit tombe, et il n'y a plus rien à cache Puis la nuit tombe, et il n'y a plus rien à cacher...

#monparisamoi❤️ #inlovewithparis #travelphotography #paris #france #fascinațiefoto
    Un amour éternel ♥️ #monparisamoi❤️ #inl Un amour éternel ♥️

#monparisamoi❤️ #inlovewithparis #travelphotography #parís #france #fascinațiefoto
  • Simply Camino
    • Jurnal de camino
    • Camino tips & tricks
    • #SimplyCamino expozitie
  • Călătorii
    • Mon PARIS
    • Jurnal austriac
    • Jurnal autohton
    • Jurnal belgian
    • Jurnal bulgar
    • Jurnal croat
    • Jurnal danez
    • Jurnal elen
    • Jurnal francez
    • Jurnal italian
    • Jurnal portughez
    • Jurnal sloven
    • Jurnal spaniol
    • Travel TIPS & TRICKS
  • Interviuri
  • EDUblog
    • Jurnal de prof atipic
    • Proiecte
    • Didactice
    • Educație media
    • Filme
    • Cărți
    • Teatru
    • Muzică
    • Just blogging
      • Blog de la A la Z
      • Evenimente
      • Proiecte
        • Coffee_in_town
        • Reverii europene
        • Family Biking DATE
        • Danone
  • Semificţiuni
  • Realisme

Săptămâna 2: ENERGIE – De ce urăsc ședințele de orice fel și câteva bucurii mărunte care au salvat săptămâna

octombrie 6, 2017

Mă gândesc serios că ar trebui să țin zilnic acest jurnal de profesor atipic, căci se întâmplă tare multe lucruri care își cer timpul de reflecție. N-am însă destul timp… căci, altfel, sunt convinsă că aș putea scrie un întreg roman. Iată-mă în săptămâna a patra de școală, scriind despre a doua. Deja sunt memorii, nu mai este jurnal… Dar are și întârzierea rostul ei în reflecție… îți permite să te detașezi de evenimente și să extragi esența.

Săptămâna 2 – Început promițător de săptămână, cu 11 ore petrecute în școală, luni. Desigur, a fost alegerea mea să vin mai devreme și să rămân în școală între programul efectiv și ședințele cu părinții, fixate după-amiază. Și una peste alta, ziua de luni a fost chiar ok în comparație cu restul săptămânii. În tot cazul, cuvântul cheie al săptămânii, cel puțin la nivel de suprafață, rămâne – ”ședința”. Am avut parte de vreo 4 în săptămâna a doua de școală, din care două m-au făcut să dau verdictul – Urăsc ședințele! De orice fel!

Ca diriginte, la începutul celei de-a doua săptămâni, i-am cunoscut pe părinții copiilor mei, din clasa mea adică. Așteptam momentul acesta și eram curioasă dacă voi vedea altceva decât de obicei, adică altceva decât oameni tăcuți, blazați, venind după o zi de muncă și stând cuminți în băncile în care peste zi au stat copiii lor… Am văzut și nu prea… Am așezat scaunele într-un mare cerc. Și asta a alungat monotonia de la început. Da, e mare lucru ăsta… căci ne-am privit unii pe alții și ne-am cunoscut măcar un pic mai mult decât ar fi crezut fiecare. Apoi… am început altfel… nu prin a striga tabelul de prezență, ci prin a mă prezenta și a-i ruga să se prezinte în ce ordine doresc, spunând al cui părinte este fiecare și vorbindu-ne pe scurt despre cea mai mare calitate a propriului copil… I-am simțit un pic surprinși, timizi la început. Treptat intervențiile s-au transformat însă într-o prezentare fluidă și emoționantă. E atât de frumos să îi auzi pe părinți vorbind frumos despre propriii copii… și mă întreb cum ar fi fost ca ei, copiii, să îi poată auzi din spatele unei camere ascunse… Eh, pozne de diriginte pus pe șotii… Ne-am organizat, am vorbit, am râs… dar, deși mi-a plăcut întâlnirea aceasta, cred că va fi printre puținele de acest fel pe care le voi mai face ca diriginte, căci am ajuns la concluzia că astfel de întâlniri cu părinții, dacă se fac, este ideal să fie făcute într-un cadru non-formal, în care fiecare să se simtă în largul său și să vorbească sincer despre copii, despre nevoile lor, despre dificultăți. E lucru mare ca părinții copiilor să se cunoască între ei și să facă împreună lucruri frumoase, dar… altfel.

A urmat ședința cu reprezentanții comitetelor de părinți pe școală. Nu scriu prea mult despre ea, căci, recunosc, atenția mea a fost focalizată pe faptul că elevii din echipa de proiect pe care o coordonez împreună cu Dana le-au prezentat părinților planurile lor mărețe de promovare a Mănăstirii Dobrovăț. În rest, recunosc, atenția mea a fost oarbă, după mai bine de 10 ore de activitate cerebrală.

Ședințele care m-au făcut să dau verdictul din titlu sunt altele două, din aceeași săptămână a doua. La una dintre ele am asistat ca părinte, nu ca profesor. Și asta mi-a dat ocazia să schimb puțin perspectiva din care privesc lucrurile. Așadar, ședință cu părinții la grădinița X… după-amiaza târziu, evident, când după o zi de serviciu numai de ședințe cu părinții nu îți mai arde. Aceasta n-ar fi fost o problemă, însă felul în care s-a desfășurat m-a făcut să iau o decizie clară, pe care am luat-o de mai multe ori de când copiii mei sunt ”în sistem”, dar pe care nu o respect încă: nu voi mai merge la ședințe cu părinții. Cel puțin nu în acest an școlar. De ce? Pentru că mi s-a acrit să aud de ”fondul grupei/ clasei/ etc.” și de cât de greu le este unora să înțeleagă că în România învățământul este gratuit. Nu intru în detalii, că mi se face părul arici numai când îmi amintesc cum mi-am pierdut o oră din viață ascultând părinți certându-se că unii nu au dus suficiente suluri de hârtie igienică sau baxuri de apă la grădiniță… Dar, la urma urmei, am fost preveniți de la început că este o ”ședință administrativă”, nu-i așa? Mi-ar fi plăcut să aud alte lucruri, cu atât mai mult cu cât copilul meu e nou venit… despre ce vor face anul acesta, despre jocuri, despre recomandări făcute părinților… și alte lucruri de astea neimportante. În schimb, tot ce am reținut este că trebuie încă două mese, că vor trebui obligatoriu să participe la nu știu ce pitic de ciocolată, că au devenit obraznici și nu își strâng jucăriile, că auxiliarele comandate au fost comandate degeaba și că… nu se aduce destulă hârtie igienică!!!!

Cealaltă ședință care mi-a provocat reacția din titlul articolului a fost una de un cu totul alt nivel, deși, dacă stau să meditez un pic mai intens, esența e pe undeva aceeași. Mult zgomot, multă frustrare și niște stereotipuri pe care nu le voi accepta niciodată, oricât deficit de imagine aș aduce vreunui lucru. Nu vreau să mi-o amintesc nici pe aceasta, așa că sar peste. Totuși, trebuie să menționez că, după ce am decis că urăsc ședințele de orice fel am întreprins două lucruri cât se poate de pragmatice… am dus un bax întreg de hârtie igienică la grădiniță și am făcut o baie de cultură în cafeneaua mea preferată! Cunoscătorii știu de ce. Energia, care a fost antidotul săptămânii, a venit de la sine. (va urma)

comisia dirigintilordirigintefondul claseijurnal de profesor atipicparintescoalasedinta cu parintiisistem educational
Share

Jurnal de prof atipic

Anamaria Ghiban

You might also like

Punct, virgulă sau punct și virgulă… și de la capăt
februarie 8, 2021
Ecou de pași pe coridoare…
octombrie 15, 2020
Nicio zi nu e banală atunci când ești profesor – câteva gânduri despre evaluare
octombrie 14, 2020

Leave A Reply


Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CAPTCHA
Refresh

*

  • Despre mine

    Blogul meu, www.anamariaghiban.ro, e oarecum clona mea virtuală, plăsmuită din cuvinte. E imperfectă, asta e clar! Ca și mine. E locul meu de popas în mine însămi și pe unde mă poartă gândul și simțirea. Tot ceea ce scriu pe blog mă reprezintă pe mine ca om, în primul rând. Scriu despre ceea ce îmi stârnește interesul sub o formă sau alta, mă implic în inițiative care contribuie la dezvoltarea comunității în care trăiesc și promovez doar proiecte, acțiuni, produse în care cred. Îți mulțumesc pentru popasul făcut pe Fascinație!

    Citește mai mult
  • Urmărește-mă pe

  • Webstock
  • Caută

  • Etichete

    adolescenta biz sms camp blog blogger Bloggereuropean2013 blogging bruxelles bucuresti calatorie calatorii camino carte cartea de joi connector 2017 copilarie cultura educatie educatie media educatie nonformala El Camino euroscola facebook fascinatie filit iasi it italia jurnal de profesor atipic jurnalism lectura literatura nostalgie pandemie paris poezie scoala simply camino social media timp toamna training travel vacanta voluntariat zbor


  • Newsletter

  • Recent Posts

    • Camino. Din nou. Altfel.
      mai 10, 2025
    • Teach Europe - un proiect despre și pentru Europa
      mai 9, 2025
    • Turnišče, Ptuj, Logarska Dolina - 3 locuri de reținut, când vizitezi Slovenia
      februarie 8, 2025
  • logo

  • Despre mine
  • Harta blogului
  • Contact
  • Termeni și condiții
  • Politica de confidențialitate
  • Politica cookies
  • Romana 4.0
Materialele de pe acest blog aparțin autorului, iar preluarea acestora se poate face doar cu acordul scris al autorului, cu citarea și adăugarea unui link către sursă. 2012-2020.
Toate drepturile rezervate. Anamaria Ghiban ©Powered by Wakatech