Săptămâna care tocmai s-a încheiat mi-a prilejuit revenirea la normalitate… normalitatea mea, desigur, care nu coincide neapărat cu a altor profesori. Am fost mult mai prezentă în ceea ce fac la ore efectiv, nu că nu aș fi fost și până acum, însă faptul că nu mai trebuie să alerg de colo colo să semnez parteneriate, să completez dosare, să termin una alta pe ultima sută de metri a generat un fel de relaxare implicită care, la rândul ei, m-a făcut să fiu realmente ”zen” toată săptămâna și să iau tot ce mi s-a întâmplat ca pe o experiență pozitivă. Așadar, rememorez, nu neapărat cronologic…
Despre iluminism și telefoane mobile
Spuneam zilele trecute, tot pe undeva pe aici, că programa de clasa a XI-a nu e chiar așa de ”flexibilă”… ei bine, mă contrazic! Se pare că atunci când vrei cu adevărat sau, în cazul meu, când nu suporți ideea că ceea ce îi livrezi copilului în clasă e materie anostă și inutilă, apar și soluții de ”flexibilitate”. Lucrurile s-au întâmplat cam așa… stare de nervozitate creată de cele cel puțin patru observații legate de statul cu ochii în smartphone, pe care a trebuit să le fac în timpul unei ore de predare la iluminism… urmată de refuzul mental de a mai preda… și de o idee năstrușnică… proiecte pe grupe, despre iluminism, folosind tehnologia… Scopul declarat al proiectelor – să facă predarea acestei părți din materia de clasa a XI-a mai atractivă pentru tineri. Provocarea a fost lansată, săptămâna viitoare abia aștept să văd rezultatele… până atunci, câteva ”spoilere” lansate pe grupul nostru de pe Facebook…
Despre a ști să spui ”NU!”
Cu siguranță știm cu toții să spunem ”NU!” atunci când e cazul, dar evităm să o facem din diverse motive, mai mult sau mai puțin reale. Săptămâna trecută am învățat o lecție importantă, după o așa zisă oră de ”educație juridică” pe care am acceptat să o fac la dirigenție, împreună cu niște domnișoare studente de la Facultatea de Drept pe care am acceptat să le primesc la oră ca să își pună în aplicare un proiect care mi s-a părut util pentru tineri. Și rău am făcut! Căci domnișoarele, bine intenționate altfel, s-au dovedit a fi departe de ceea ce așteptam eu… atât de departe încât articolul 30 din constituție a devenit articolul 21… iar discuția despre infracțiuni a deviat ușor spre ridicol. E drept, lipsa de experiență și-a spus cuvântul, căci de la teorie la practică este însă drum lung și, ca să citez pe cineva drag, trainingul e meserie grea… Departe de a fi supărată pe o astfel de întâmplare, căci fetele, cum spuneam, a fost bine intenționate, am învățat totuși o lecție: niciodată nu mai primesc la oră musafiri neașteptați și, mai ales, necunoscuți sau fără o recomandare solidă!
Ador programa de clasa a V-a și mai ales manualul de la Art Educațional
Încerc să mă adaptez de la începutul anului cu schimbările de la clasa a cincea și mă bucur că am în încadrare anul acesta o clasă de a cincea, căci am ocazia să simt din plin schimbarea de programă. Am tot discutat anul trecut pe subiectul ăsta și am analizat schimbările din programa de limba și literatura română în diverse contexte. Eram curioasă ce se va întâmpla în practică. Și uite că lucrurile se întâmplă și cred că schimbarea este în bine. Am ales manualul de la Art, pentru că se potrivește cel mai bine cu stilul meu de a fi profesor. Este un instrument educațional reușit, care se pliază pe nevoile reale ale lumii în care trăim. Îi voi dedica, poate, la un moment dat, mai multe rânduri pe aici. Până atunci aștept cu nerăbdare să vină comanda de manuale, după ce a trecut etapa opțiunilor. În una dintre orele din săptămâna trecută am discutat mult cu cei mici despre emoții, sentimente și despre cum le exprimăm în diverse contexte. E uimitor cât de intens trăiesc copiii acestei generații hipertehnologizate anumite întâmplări și câtă deschidere au față de a învăța lucruri care au legătură cu lumea reală și nu cu teorii abstracte despre te miri ce!
L-am dus pe Harap Alb pe Facebook…
De fapt nu am făcut-o eu, ci elevii mei de clasa a zecea… într-un proiect simpatic, mai atipic… Am preferat ca pe lângă clasicele eseuri despre tema și viziunea despre lume și caracterizarea personajului, de care nu au scăpat totuși, să îi las să se manifeste un pic în zona lor de confort. M-a inspirat în demersul meu și întâlnirea cu Marian Coman din cadrul FILIT, de la care am aflat despre proiectul Harap Alb continuă… Așa că i-am provocat pe elevi să își imagineze, pe echipe, cum ar arăta pagina de Facebook a fiecărui personaj din Povestea lui Harap Alb. Probabil că unii vor strâmba din nas și vor considera că am dus în derizoriu basmul lui Creangă. Le spun de pe acum să fie liniștiți, căci cerințele exercițiului au fost atât de frumos înțelese de elevi, încât am rămas uimită eu însămi de rezultate. Mai jos sunt doar câteva mostre. Ce am obținut cu asta? Simplu… o aprofundare a lecturii textului, căci au fost nevoiți să caute mai multe pasaje ilustrative pentru diferitele personaje și o frumoasă lecție de educație media… apropos de informațiile pe care le vedem/ postăm/ sharuim pe Facebook și de cât de ”reală” sau ”virtuală”este imaginea pe care ne-o oferă profilul public al cuiva pe o rețea de socializare.
Dacă mai adaug la toate astea și faptul că la clasa a noua am avut o discuție foarte dinamică despre cum ne argumentăm opiniile în diverse contexte, ce fel de argumente ar trebui să folosim ca să convingem și de ce nu este suficient să folosim conectorii potriviți… cred că săptămâna a șasea ar putea figura cu brio pe primul loc într-un top imaginar al săptămânilor de până acum… (va urma)
