Blogul meu, www.anamariaghiban.ro, e oarecum clona mea virtuală, plăsmuită din cuvinte. E imperfectă, asta e clar! Ca și mine. E locul meu de popas în mine însămi și pe unde mă poartă gândul și simțirea. Tot ceea ce scriu pe blog mă reprezintă pe mine ca om, în primul rând. Scriu despre ceea ce îmi stârnește interesul sub o formă sau alta, mă implic în inițiative care contribuie la dezvoltarea comunității în care trăiesc și promovez doar proiecte, acțiuni, produse în care cred. Îți mulțumesc pentru popasul făcut pe Fascinație!
Ieri a fost ziua mea. De parcă nici n-ar fi fost. Și totuși a fost ieri. A trecut repede și anul ăsta. Nimic special. La urma urmei, fiecare om are …
Merg rar pe jos prin cartier. Nu-mi place treaba asta, dar îmi găsesc mereu scuze. Și totuși am conștientizat de curând că stau de trei ani în cartierul acesta care …
Hai să ne tatuăm aripi pe inimi, mi-ai spus într-o dimineață, din senin. Te-am privit hai hui, cu o lacrimă în colțul ochiului drept și scrâșnind din dinți a neputință. …
Știu, e iarnă de-a binelea, orașul hibernează încă sub nămeți, pe Facebook se dă de zor la lopată sau, în tot cazul, se face haz de necaz pe seama ninsorii …
O simt de câteva dimineți... în aburul jucăuș al cafelei, în parfumul ce-mi invadează bucătăria prin fereastra larg deschisă în zori de zi, în după-amiezele leneșe în care dorința de-a …
O așteptam de multă vreme. Nu știu clar dacă pe ea ori vacanța de vară cu toate ale ei… ori pe amândouă. Dar știu că o așteptam, acum la fel …
Circul cu tramvaiul de câteva zile. Știu, nu e nimic spectaculos în a circula cu tramvaiul în Iași sau poate că este, uneori, doar în sens ironic. Pentru mine însă …
Ianuarie. Început. Altfel sau la fel. Liniște caldă, muiată în raze de soare orbitor aruncate peste un oraș adormit. Cafea leneșă. Devreme ori târziu, nici eu nu știu prea bine... …
M-am trezit azi cu gândurie amestecate și cu un sentiment straniu pe care nu l-am mai încercat de ceva timp; un déjà-vu impregnat de nostalgie, cu care cândva mă obișnuisem să-mi …
Ieri... ne împleteam pasager zâmbete ștrengare, pictate sub gene muiate-n rimelul somnambul al nopților albe. Visele ni se intersectau câteodată, la vreo răscruce de suflet, șoptită târziu în vreun suspin doar de noi auzit. Azi... pendulăm nestingheriți, mereu și mereu, între Ceva …
Sunt dimineți în care mă trezesc brusc, cu un sentiment nedefinit – amestec de teamă, de nostalgie, de greul zilei care urmează să mi se desfășoare înaintea ochilor și toate …
Blogul meu, www.anamariaghiban.ro, e oarecum clona mea virtuală, plăsmuită din cuvinte. E imperfectă, asta e clar! Ca și mine. E locul meu de popas în mine însămi și pe unde mă poartă gândul și simțirea. Tot ceea ce scriu pe blog mă reprezintă pe mine ca om, în primul rând. Scriu despre ceea ce îmi stârnește interesul sub o formă sau alta, mă implic în inițiative care contribuie la dezvoltarea comunității în care trăiesc și promovez doar proiecte, acțiuni, produse în care cred. Îți mulțumesc pentru popasul făcut pe Fascinație!
