De ceva timp mă bântuie gândul că ar trebui să scriu pe blog și despre altfel de lucruri decât despre cele cu care mi-am obișnuit în timp cititorii. Îmi trece din ce în ce mai des prin minte gândul că tot ceea ce facem devine, cu sau fără voia noastră, exemplu pentru alții. Și cum ar fi ca exemplele pe care le oferim, voluntar sau involuntar, să aibă drept miză finală o lume mai bună pentru noi toți? Sună utopic, nu-i așa?
Atunci când mi-am propus să creez o rubrică nouă pe blog, nu îmi era încă foarte limpede unde vreau să ajung. Știam doar că după aproape două luni de alimentație sănătoasă simt nevoia să le ofer celor din jurul meu un model de „Se poate!” în ceea ce privește sănătatea și echilibrul alimentar. Cum în continuare cred că nimic nu e întâmplător în viețile noastre, entuziasmul meu a prins aripi zilele trecute când simultan am aflat despre câteva proiecte în care urmează să mă implic și care au drept finalitate aceeași idee de echilibru nu doar la nivel personal, ci la nivel global. Apoi a venit campania asta, a companiei E.ON România despre care auzisem întâmplător într-o discuție recentă și mintea mi-a zburat deja departe de tot, la niște vremuri în care oamenii ar putea să crească sănătos cu un respect înnăscut față de mediu și față de natura în care cu toții ne perindăm prin viață sau măcar să învețe în școală lucruri esențiale despre cum s-o protejăm și despre cum să facem lumea mai bună, mai sănătoasă mai frumoasă. Nu, n-am început să bat câmpii cu grație, deși aș putea să-mi pun la încercare abilitățile oratorice. dar nu despre asta e vorba acum, când parcă de la o zi la alta simt tot mai mult presiunea insuportabilă a lumii sufocante în care ne ducem traiul.
N-am plănuit ca primul articol pe care îl public aici, în rubrica dedicată Rutinei, să fie acesta. La fel cum nu am plănuit mai nimic din ce mi s-a întâmplat în ultimele zile în materie de meditații profunde pe marginea existenței noastre, a sănătății planetei și a datoriei mai mult sau mai puțin conștientizate pe care o avem față de ea. Dar uite că m-a stârnit provocarea acestei campanii inspirate a unei companii care pare să fie din ce în ce mai interesată în ultima vreme de soluții sustenabile în ceea ce privește energia. Și asta este de apreciat. Da, știu că în spatele unei campanii de amploare cum este aceasta, există și factori decizionali care țin mai degrabă de business și de marketing, dar prea puțin mai contează acest lucru atunci când printr-o inițiativă ingenioasă contribui la a schimba mentalități. Pentru că, până la urmă, despre asta este vorba – despre a schimba un mod de a gândi, despre a dezvolta responsabilitatea față de natură și despre a colora viitorul în verde prin inițiative mici sau mari, dacă nu pentru noi, măcar pentru generațiile viitoare.
M-am întrebat cum pot contribui eu la această schimbare. Nu știu dacă mi se trage de la pandemie sau de la faptul că încep să resimt înaintarea în vârstă ca pe un soi de dorință înțeleaptă de a face bine oricum, oricui, oriunde, tuturor. De ani buni încerc să schimb ceva în sistemul educațional în care profesez. O fac la un nivel neînsemnat poate pentru nevoile care există în sistem, dar o fac… și rezultatele vin când mă aștept mai puțin, de cele mai multe ori în confesiuni spontane ale foștilor mei elevi din atâtea generații cărora am încercat să le insuflu, dincolo de învățătura clasică pe care o oferă sistemul, un mod de a fi autentic. Și iată că am, fără să vreau, un răspuns la întrebarea de mai sus. Eu contribui la schimbare, în primul rând prin educație și prin faptul că îmi doresc să îi învăț pe elevii mei că împreună putem schimba lumea. Și cred cu tărie că un viitor verde, așa cum frumos promovează campania celor de la E.ON, poate fi creionat în primul rând prin educație. Vorbim des despre media literacy, despre alfabetizare funcțională, despre competențe și abilități și despre alte lucruri definite prin sintagme sofisticate, dar facem, poate, prea puțin pentru ceea ce de fapt ne este necesar tuturor – o planetă mai sănătoasă, pe care să o protejăm și care are să ne ofere la rândul ei atât de multe.
Mi-a atras recent atenția un concept la care nu mă gândisem până acum – acela de environement literacy și pe care mi-am propus să-l promovez prin ceea ce fac în școală și în afara ei. Un prim pas care mă responsabilizează în decizia aceasta este faptul că am aplicat recent pentru participarea la Erasmus Goes Greener, un eveniment menit să susțină proiectele educaționale care promovează sustenabilitatea și respectul față de natură. Știu, nu e suficient, dar e un început, la un alt nivel, în care cred că lucrurile se pot schimba în bine; pentru că altfel, lucruri mici pentru un scop mare – o planetă mai verde – fac de când mă știu și cred că este în puterea oricui să le facă. O factură electronică activată, niște deșeuri colectate selectiv, o alimentație cât mai naturală, opțiunea pentru mersul pe jos ori de câte ori reușesc, un copac plantat cu mândrie, renunțarea de ani buni la tradiționalul brad natural de Crăciun și alte gesturi mici pe care poate că nici nu le mai conștientizez, dar care făcute de mine, de tine și de alte milioane de oameni pot activa puterea lui împreună, pentru că, în fond, despre asta este vorba.
Chiar așa! Tu ce faci pentru un viitor verde și sustenabil? Sau mai simplu… tu ce faci pentru planeta asta care-ți oferă atâtea lucruri? Scrie aici, în comentarii, răspunsul tău la întrebare și, cine știe, poate că reușim să activăm mai repede decât crezi puterea asta a lui „împreună” și transformăm metafora în realitate… Apropo, știai că tot cei de la E.ON România au o campanie prin care fiecare factură electronică activată înseamnă construirea unui metru de traseu din Via Transilvanica și tot E.ON România recompensează fiecare kilometru parcurs și marcat în aplicația E.ON Myline, la secțiunea Green Steps, cu 5 lei reducere pe factură? Aș activa milioane de facturi electronice dacă mi-ar sta în putere, căci mi-am propus ca Via Transilvanica să fie antrenamentul meu pentru El Camino… Dar asta este despre o altă poveste, dintr-un viitor mai bun și, cu siguranță, mai verde, pe care sunt sigură că ni-l dorim cu toții. Și nu e greu, trebuie doar să știm, să vrem și… să facem!
Leave A Reply