Ziua 16: Burgos – Hornillas del Camino

Azi plec din Burgos. Plec cu niște treburi rezolvate, unele administrative, altele emoționale, altele medicale. Ligamentele mele sunt refăcute după masaj intensiv cu cele două creme pe care mi le-am cumpărat, Eli a avut cursul festiv, capitolul cu lecțiile de limba română pentru refugiați e trimis, hainele îmi sunt spălate, totul pare să fie în regulă. Mă uit de zece ori prin cameră, ca o obsedată ce sunt, apoi, într-un final, pe la nouă și ceva ies din hotel. Îmi e clar că nu voi putea face etapa de azi conform ghidului, Burgos – Hontanas, adică peste 30 de km. Am stabilit că 25 e limita maximă și, în plus, având în vedere ora la care plec, nu are rost să visez cai verzi pe pereți. Hornillas del Camino pare mult mai rezonabil ca distanță, așa că asta e destinația mea azi.

O iau agale spre catedrală, apoi ies prin poarta Santa Maria și urmez cursul Arlanzonului până hăt departe. În ghid scrie că trebuie să trec pe lângă Universitatea din Burgos în drum spre ieșire și încerc să îmi dau seama cum ajung din nou la traseul bun. Am luat-o pe lângă râu și bine am făcut, căci e tare plăcut. Traversez un parc imens, Parque de la Isla cred că se numește, apoi merg o bună bucată de drum pe o alee cu platani absolut fabuloasă, ai impresia că e decupată dintr-o carte cu povești.

În cele din urmă ajung într-un punct din care chiar nu știu cum să mă orientez și ca de obicei apare cineva care să mă ajute. Nu glumesc! Jur că asta mi se întâmplă mereu pe Camino… dacă rătăcesc drumul apare cineva care îmi atrage atenția că am luat-o greșit, dacă sunt dezorientată apare cineva care îmi arată direcția, dacă merg pe drumul bun, dar sunt pleoștită de oboseală primesc mereu zeci de “Buen Camino!”… e fantastic cum se întâmplă totul așa încât să o iau mereu pe drumul bun.

Am reușit să văd și Universitatea, am nimerit și traseul, după ce am vizitat și o biserică mică, unde am întâlnit o doamnă care mi-a spus că a vizitat mănăstiri din România și din Bulgaria. Totul e în regulă, singura problemă e că practic ies din Burgos pe la 11:30, când deja e foarte cald, iar drumul de azi e prin soare, o parte chiar pe asfalt și asta nu prea mă încântă. Dar e ok, supraviețuiesc eu cumva. Prima localitate după Burgos e Tardajos, în care mă și opresc, pentru că e prea cald și am nevoie de o pauză. Fără să vreau aflu că aici s-a născut un domn pe numele lui Mariano Diez Tobar, care a fost un inventator prezentat chiar la intrarea în localitate drept un precursor al cinematografiei. Altfel, totul pare pustiu pe aici, la fel ca în multe alte locuri prin care am trecut.

Natura e spectaculoasă în schimb azi și mă bucur de ea ca un copil mic. Mai trec prin Rabe de las Calzadas, apoi ajung la acesr Hornillos del Camino, una dintre cele mai vechi localități de pe întregul traseu. Strada principală, care străbate satul este aceeași din Evul Mediu și de atunci a fost una dintre străzile pelerinajului pe El Camino. Îmi place atmosfera din sat. Mă cazez la albergue municipal, unde doamna care se ocupă de primirea pelerinilor le ține teoria chibritului unor coreeni care i-au cerut un… tirbușon. E nemulțumită de faptul că pelerinii nu cumpără produse de la ea, ci preferă magazinul din sat.

M-am reîntâlnit cu brazilienii și cu Jen din Nebraska. Ce bucurie să o revăd! Luăm cina împreună, într-un fel de bar, Oregon, unde meniul zilei este… senegalez. Și, da, bucătarul e din Senegal. Locul e fantastic. Inițial e gol și ne întâmpină Camilla, o fată super faină: deșteaptă, cu simțul umorului și cu gusturi tare bune în ce privește muzica… Acultăm Beatles și Simon & Garfunkel, iar între timp barul se umple de lume. Toți mâncăm același meniu, singurul disponibil, de altfel, și așteptăm să înceapă muzica live despre care am auzit că se practică aici. Un localnic talentat ne cântă la saxofon, la muzicuță, apoi cu voce. Are un repertoriu variat, care include Besame mucho, C’est si bon, Wonderful world și alte câteva piese consacrate. Îmi place teribil atmosfera și îmi dau seama că diversitatea e cuvântul cheie în seara asta.

Adorm târziu, dar hotărâtă să mă trezesc mai devreme mâine ca să recuperez din distanță. Cred că azi a fost o zi reușită pe Camino, chiar dacă am plecat târziu din Burgos. Până la urmă, fiecare zi are ritmul ei și uneori tot ce avem de făcut e să ne lăsăm conduși de ritmul ăsta al zilei, oricare ar fi el. (Va urma!)