Azi e prima pauză de Camino, după 5 zile de mers, în care am făcut făcut în total cam 149 de km. Distanța propriu-zisă pe Camino e un pic mai mică, vreo 135, cred, restul sunt kilometri parcurși între hosteluri sau în plimbări spontane prin locurile prin care am trecut. O zi de pauză îmi face bine. Luni dimineață pornesc cu elan nou.
Azi m-am trezit târziu. Cei doi americani plecaseră deja, așa că am putut să mă foiesc în voie până m-am decis să cobor din pat. Apoi am stat o vreme în bucătărie. Am citit, am scris, am băut cafea. La 11:00 mi-am strâns toate lucrurile și am mers la recepție după cartela pentru noua cameră. A trebuit să mai aștept vreo oră pentru curățenie, dar n-a fost bai, căci canapeaua de la recepție e un loc bun pentru scris pe telefon. Mai ales când auzi în fundal Besame mucho pe repeat. Timpul s-a scurs rapid, mi-am preluat camera, m-am spălat pe cap și dusă am fost. Chiar dacă mi-am propus să merg foarte puțin spre deloc azi, ca să îmi odihnesc picioarele, nu mă pot abține de la a explora orașul acesta plin de contraste. Ieri era agitație maximă din cauza ciclismului. Azi e o atmosferă atât de calmă și de plăcută, numai bună pentru plimbare.
O iau agale pe Calle Mayor, fără o direcție anume. Mă amuză faptul că majoritatea orașelor și satelor de pe Camino au o Calle Mayor și O Plaza Mayor. La capitolul denumiri de străzi și de locuri trebuie să recunosc că îi prefer pe francezi. Azi am renunțat la papucii de drumeție, merg în șlapi și e tare bine. După ce am stat jumătate de zi pe scaun sau în pat și am scris, câțiva pași sunt bineveniți.
Estella e un oraș frumos, cu multe biserici vechi și monumente la fel de vechi. Biserica San Pedro de la Rua, din secolul al XII-lea, este una dintre emblemele orașului. Chiar lângă ea se află Palacio de los Reyes de Navarra, o clădire cu o arhitectură frumoasă, cu o istorie bogată, care a fost inclusiv închisoare la un moment dat și despre care, paradoxal, nu se știe dacă a găzduit vreodată vreun rege al Navarrei. Coloanele clădirii sunt ornate cu tot felul de scene a căror simbolistică o poți afla de pe panoul montat în fața clădirii. Tot aici este și un muzeu de artă, Muzeul Gustavo de Maeztu, pe care mi-ar fi plăcut să îl văd, dar care din păcate este închis.
M-am întors spre hotel agale, am trecut pe lângă alte biserici vechi, toate au aceeași arhitectură. Am poposit pe podurile peste Ega și le-am citit istoriile captivante. Puente Azucarero, de exemplu, numit inițial Puente San Martin, apoi “podul din mijloc”, a fost numit astfel în mod ironic, pentru că, de fapt, nu e vorba de zahăr sau de maeștri cofetari care stăteau în zonă, ci de faptul că măcelarii își aruncau resturile în râu, în această parte a orașului.
Trec pe lângă Chapitel, pe strada care se afla odinioară la îmbinarea burgurilor care formau orașul, un fel de no man’s land medieval. Citesc istoria scrisă pe ziduri și mă minunez. Totul e calm și soarele nu arde chiar tare. Îmi trece prin minte că poate de fapt despre asta este Camino al meu, despre a descoperi lumea în toată splendoarea ei. Sau și despre asta. Cine știe… încă am timp să aflu.
În Plaza de los Fueros un grup vesel cântă muzică tradițională și dansează. Acordeon, tamburină, castaniete, voci colorate și pași energici de dans, toate sunt într-o armonie perfectă. E un loc bun de popas, așa că mă opresc la Mon Jardin și mânânc o paella pe care o plănuisem de ceva timp. Apoi mă îndrept spre hotel, unde fac deja planuri pentru mâine.
E târziu și nu am terminat încă tot ce aveam de făcut azi, pentru că da, obsedată de muncă cum sunt, am luat cu mine pe Camino câteva taskuri restante. Mai am puțin până să ajung cu ele la zi, dar nu mă mai agit, pentru că știu că le voi duce pe toate la bun sfârșit. În fond… e și mâine o zi!
Închei ziua asta de odihnă citind mesaje pe care le primesc zilele astea… pe Facebook, pe Instagram sau direct pe blog. Sunt copleșită de aprecieri și de încurajări și de faptul că ceea ce fac devine o inspirație pentru alți oameni. Știu că răspund greu, că reacțiile sunt mereu întârziate, dar le văd și le citesc pe toate și n-aveți idee cât mă ajută să continui. Vă mulțumesc tuturor! (va urma)
Leave A Reply