#CameraEi  sau cum se face un videoclip în secolul hipervitezei

Îmi plac cei de la Vunk. N-aș putea spune concret pentru ce anume, dar au piese simpatice, combină sensuri inteligente cu un umor fin și nu devin siropoși de dragul audienței.

Nu mă pasionează, în general, videoclipurile pieselor care îmi plac, pentru că prefer să las muzica să își construiască singură imagini și scenarii în mintea mea. Recunosc însă că unele videoclipuri îmi rămân întipărite în memorie prin cadre inedite sau pur și simplu prin detalii de tot felul. Noul videoclip al celor de la Vunk îmi va rămâne cu siguranță în memorie, mie și altor milioane de privitori, probabil, mai ales prin felul inedit în care a fost gândit să fie filmat. Un soi de one shot movie… adică, concret, o filmare dintr-o singură suflare, fără duble, fără prelucrare, transmisă live pe Facebook, marți dimineața la ora 10, de Valentine’s Day. Desigur, strategie publicitară, bine gândită… dar, dincolo de ea, subiectul în sine mi-a atras atenția pentru că m-a făcut să conștientizez, o dată în plus, că trăim într-un secol al hipervitezei, în care, așa cum spune și Cornel Ilie la un moment dat în filmare, trebuie să fii mereu cu un minut înaintea tuturor și, dacă se poate, cu un minut înainte chiar înaintea lucrurilor ce urmează să se întâmple. Și dacă azi avem un videoclip filmat și transmis live, pe internet… ce urmează? Un film de Oscar realizat în aceeași manieră? Cine știe… În tot cazul, piesa celor de la Vunk e simpatică și clipul la fel. Cu alte cuvinte… un experiment reușit, în… #CameraEi!