Nu-mi amintesc prea clar cum am ajuns în seara aceea la Bruxelles. Adică… știu foarte bine contextul (cum aș putea să-l uit?), dar îmi scapă detaliile clare ale sosirii mele acolo. Plecarea îmi e întipărită în memorie… plecarea din Iași, ochi goi lăsați în urmă, pernuța tivită cu fir purpuriu și chipuri dragi imprimate în
Tot ce ni se întâmplă în viaţă are un sens… am afirmat-o de atât de multe ori, încât cu siguranţă că aş putea fi acuzată că mă amăgesc cu clişee frumoase, în încăpăţânarea mea de a vedea mereu dincolo de aparenţe, dincolo de sensurile imediate, care ne pun adesea la încercare neuronii. Desigur, depinde şi