Hurricane 30 – Stays Forever

Se spune că fiecare lucru se face la timpul lui și că există în viață lucruri pe care dacă nu le-ai făcut la timpul lor, e cam greu să le recuperezi mai târziu. Total neadevărat. Poți face orice, oricând, dacă ai suficientă energie și dacă ești dispus să suporți consecințele ulterioare. Nu știu dacă m-am gândit la toate astea atunci când, entuziasmată de faptul că voi avea ocazia să ascult live câțiva artiști care îmi plac, am spus „Da!”, fără ezitare, la propunerea de a bate drumul până în Germania, pentru a participa la unul dintre cele mai mari festivaluri de muzică rock din Europa – Hurricane Festival.

N-am fost în viața mea la un festival atât de mare. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, experiențele mele în materie de festivaluri de genul ăsta sunt minime, adică am avut câteva experiențe locale și cam atât. N-am fost nici la Untold, nici la Electric Castle, nici măcar la After Hills… de Beach Please nici nu aduc vorba, căci nu e genul de festival la care m-aș duce (nici dacă m-ar plăti cineva). Dar trecând peste lipsa asta de experiență, decizia de a merge la Hurricane Festival în acest an a avut mai multe componente, care nu țin exclusiv de muzică. Am mers cu prieteni, am explorat nordul Germaniei, apoi am descoperit Bavaria, în sud, am revăzut Praga… deci o mulțime de motive care țin mai degrabă de călătoria în sine decât de festivalul propriu-zis. Și totuși, festivalul a fost o experiență în sine…

Un pic de context și de istorie muzicală… Hurricane are loc anual pe pista de curse Eichenring, din Scheeßel, situat între Rotterburg Bremen și Hamburg. Primele festivaluri de aici au avut loc în 1973, respectiv în 1977 și s-au bucurat de prezența unor nume legendare precum Chuck Berry, Jerry Lee Lewis, Chicago sau Lou Reed. Prima ediție propriu-zisă a festivalului Hurricane a avut loc însă în 1997, avându-i cap de afiș pe Rammstein, INXS și Bad Religion. De la o ediție la alta evenimentul a crescut în popularitate, devenind unul dintre cele mai mari festivaluri din Europa, cu peste 80000 de participanți. De-a lungul anilor, pe scenele Hurricane au urcat artiști precum: Coldplay, Radiohead, David Bowie, The Cure, Beastie Boys, Björk, Iggy Pop, Garbage, Red Hot Chili Peppers, Pearl Jam, Green Day, Linkin Park etc. Începând din 1999, în sudul Germaniei are loc un festival similar, Southside Festival, organizat de aceeași echipă care organizează Hurricane. Cei mai mulți dintre artiști „migrează” de la un festival la celălat, fiind prezenți pe afișele ambelor evenimente, care au loc în fiecare an în aceeași perioadă.

Anul acesta a avut loc cea de-a treizecea ediție Hurricane, cu nume sonore pe afiș: The Offspring, Florence + The Machine, Yungblud, Twenty One Pilots, Halsey, Papa Roach, Natasha Bedingfield, Empire of The Sun etc. Motto-ul ediției a fost „Hurricane Stays Forever” – slogan prin care organizatorii și-au dorit să marcheze longevitatea festivalului, dar și ideea că ceea ce se întâmplă la acest eveniment e ceva mai mult decât muzica în sine. Oamenii se distrează, se împrietenesc, se simt bine, se conectează și trăiesc un sentiment de bucurie pe care și-l doresc pentru totdeauna.

Dincolo de muzică… Mărturisesc că m-au impresionat câteva aspecte care au ținut de organizare și de calitatea publicului. Aș începe cu cea din urmă. N-am văzut oameni care să se îmbulzească, deși erau cozi peste tot, de la intrare la chioșcurile cu mâncare sau la toalete. Toată lumea își aștepta rândul, fără comentarii sau nervi inutili. Am văzut oameni politicoși, dispuși să ajute în orice moment. Dacă voiai să stai mai în față, ți se făcea loc. Dacă voiai să ieși din mulțimea unui concert, ți se făcea loc. Dacă te împiedicai sau pățeai orice, existau cel puțin două-trei persoane care săreau în ajutor. Și nu vorbesc despre voluntari sau staff, ci despre oamenii obișnuiți, participanți la festival.

Organizarea a fost impecabilă. Da, erau cozi peste tot, dar nu am avut nicio clipă sentimentul acela de frustrare pe care îl ai când lucrurile sunt prost organizate. Pază cât încape, voluntari civilizați, mâncare bună, spații special amenajate pentru a-ți putea umple recipientele cu apă dacă nu voiai să cumperi de la standuri. Sonorizarea a fost și ea foarte bună și n-am plecat nici cu timpanele sparte. Dar cel mai mult m-a impresionat incluziunea – servicii speciale pentru persoanele cu handicap și o platformă imensă pentru persoanele în scaun cu rotile, de unde se puteau vedea concertele de la fiecare scenă.

După cele trei zile de festival am migrat și noi în sud, pentru a explora o parte din Bavaria, despre care am auzit atât de multe lucruri minunate. Nu știu dacă a fost chiar cea mai bună alegere, căci e nevoie de ceva timp ca să îți revii după un festival ca Hurricane. Cum spuneam, atunci când n-ai experiența unor astfel de evenimente trăite la timpul lor, e nevoie să-ți asumi că vei avea nevoie de odihnă mai mult decât ai crezut. Una peste alta, experiența Hurricane 2026 a meritat din plin. Ne-a plăcut, mai venim!