Nu-mi amintesc prea clar cum am ajuns în seara aceea la Bruxelles. Adică… știu foarte bine contextul (cum aș putea să-l uit?), dar îmi scapă detaliile clare ale sosirii mele acolo. Plecarea îmi e întipărită în memorie… plecarea din Iași, ochi goi lăsați în urmă, pernuța tivită cu fir purpuriu și chipuri dragi imprimate în
Dorul de mare mi se ivește pe neașteptate, aproape întotdeauna în extrasezon. La fel s-a întâmplat și anul acesta, cu două săptămâni în urmă, când am simțit nevoia de a evada din nou din cotidian. Am mers la mare în weekendul prelungit de 1 iunie. Ne-am odihnit, căci ăsta era și scopul, ne-am revăzut cu
Lucrurile stau cam așa: de regulă, atunci când dintr-un motiv ori altul dau peste vreo campanie cu sau pentru bloggeri, devin brusc foarte exigentă cu mine însămi și cu ceilalți și nu m-ar mira ca uneori rezervele mele ori refuzul de a mă implica într-un astfel de proces să fie considerate drept un soi de
Miercuri. Torino. Soare, conform previziunilor afișate încă de ieri în liftul de la Fortino. Avem avion spre seară, așa că putem să ne bucurăm de cel puțin o jumătate de zi de hoinăreală pentru a mai recupera din ce am ”pierdut” în ultimele două zile. Pornim din nou la pas spre centrul vechi, de data
După o duminică de poveste, cu iz de primăvară, ziua de luni confirmă din plin previziunile meteo. Orașul e parcă mai întunecat decât l-am perceput încă de la primul contact cu străzile mărginite de clădiri sumbre. O pâclă groasă, din care curg neîncetat stropi aproape invizibili învăluiie totul într-o atmosferă care numai de vacanță nu
Ne trezim devreme, mult mai devreme decât într-o zi obișnuită, chiar dacă suntem în vacanță. Așa se întâmplă întotdeauna. Nu știu dacă e nerăbdarea de a descoperi un loc necunoscut sau faptul că suntem total relaxați, pentru că nu avem nimic de făcut peste zi… poate amândouă, cine știe. Ne bucurăm pe fugă de micul
Cred că a devenit un obicei, unul bun zic, să evadez cu totul din griul cotidian al iernilor din ultimii ani în ținuturi îndepărtate, nu neapărat însorite, dar, în tot cazul, diferite de peisajul care îmi este atât de familiar. Așadar, în februarie, evadez! Doi ani la rând destinația a fost Parisul și probabil că