Cinematek- un secol de istorie cinematografică la Bruxelles

Am scris zilele trecute despre European Film Factory și despre entuziasmul care m-a cuprins încă din momentul în care am aflat că proiectul acesta va continua în perioada următoare, pentru că, așa cum spuneam este un proiect în care eu cred. Entuziasmul se datorează, printre altele, și faptului că pe agenda workshopului la care am participat la Bruxelles la început de iulie, s-a aflat și o vizită la Cinemateca regală a Belgiei sau, mai simplu, la Cinematek, un loc care nu trebuie ratat dacă ajungi prin Bruxelles, mai ales dacă ești cinefil. 

În inima Bruxellesului, pe strada Baron Horta, la nr. 9 sunt conservate cu grijă peste 100 de ani de istorie cinematografică, în ceea ce constituie arhivele cinematografice regale ale Belgiei – peste 80000 de titluri în exemplare originale, printre ele numărându-se și cea mai veche peliculă, a fraților Lumière, a căror cameră de filmat este, de altfel, expusă în una dintre vitrinele din muzeul dedicat istoriei cinematografiei. Arhivei proopriu-zise de filme și laboratoarelor de restaurare, li se adaugă biblioteca impresionantă din strada Ravenstein 3, care conține pe lângă cele 66000 de exemplare de cărți, numeroase reviste de specialitate, peste 800000 de fotografii, peste 128000 de articole din ziare, afișe, cataloage, scenarii de film etc.

Cinematek este o instituție publică fondată în 1938, cu scopul declarat de a conserva cât mai multe filme ce prezintă un interes estetic, tehnic sau istoric și de a colecționa cât mai multe materiale legate de arta cinematografică, pentru a le face accesibile publicului larg. Jaques Ledoux, primul restaurator al cinematecii, care a activat aici între 1948 și 1988 este cel care a înființat și muzeul filmului, unde astăzi oricine poate să pătrundă în lumea fascinantă a cinematografiei.

Asta am făcut și eu, împreună cu oamenii faini din echipa EFF, într-o după-amiază toridă de iulie. Recunosc că nu m-am așteptat să îmi placă atât de mult vizita la Cinematek. Dar un rol esențial în fascinația pe care mi-a produs-o în cele din urmă experiența aceasta, l-a avut cu siguranță gazda noastră, Mikke, care timp de vreo două ceasuri ne-a oferit o veritabilă lecție de istorie a cinematografiei, explicându-ne în detaliu cum funcționează fiecare mașinărie expusă în vitrinele întunecate, amplasate pe o suprafață nu mai mare de câțiva metri pătrați. N-am văzut de multă vreme un ghid atât de pasionat de ceea ce face și atât de bine informat. Mikke prezintă vizitatorilor care vin la Cinematek, de peste 5 ani, istoria filmului și a insituției în care se mândrește că lucrează.

De la teatrul de umbre la filmul fraților Lumière

În sala mare de la Cinematek, mai exact într-un colț al ei, este amenajată o expoziție menită să explice cum a apărut filmul, înainte de descoperirea fraților Lumière. După ce Mikke ne-a prezentat câteva informații generale despre instituție și despre cum sunt restaurate în laboratoare peliculele vechi, am pătruns fascinați în ceea ce este de fapt preistoria cinematografiei, constituită dintr-o suită de descoperiri accidentale făcute de-a lungul timpului. Așa am aflat că rădăcinile cinematografiei au legătură cu tradiția teatrului de umbre, cunoscut încă din secolull al XI-lea, în China și care a avut un succes imens atunci când a fost introdus în secolul al XVIII-lea la Versailles, inițial ca o formă de distracție pentru copii, transformată apoi în formă de divertisment odată cu talentul ilustratorului Caran d’Ache, ale cărui numere au devenit celebre la cabaretul Chat Noir din Paris. Teatrul de umbre a fost doar începutul… au urmat camera întunecată, lanterna magică, cutiile optice, poliorama și o mulțime de alte mici invenții care s-au adăugat succesiv moștenirilor științifice anterioare. 

Una dintre personalitățile marcante în această evoluție este fizicianul Joseph Plateau, al cărui nume îl poartă și una dintre cele două săli de proiecție de la Cinematek. El și-a dedicat cea mai mare parte a cercetărilor sale încercărilor de a măsura lungimea persistenței impresiillor vizuale. În 1832, Plateau a desenat 16 figuri identice pe fațeta unui disc în față căruia a pus o oglindă, constatând că la o anumită viteză de rotație figurinele păreau nemișcate, iar dacă figurinele erau desenate diferit de la o poziție la alta, rotația crea impresia de mișcare. Invenția phenakistiscopului a reprezentat astfel un pas uriaș spre ceea ce câteva decenii mai târziu avea să devină o artă revoluționară – arta cinematografică. Informațiile pe care le-am aflat sunt extrem de interesante și asta se datorează cu siguranță și felului în care Mikke ni le-a prezentat, căci, deși niciunul dintre noi nu era specialist în tehică cinematografică, am fost pur și simplu captivați de călătoria aceasta imaginară. 

După lecția de istorie, am trecut la nivelul următor al vizitei – vizionarea unui film mut, într-una dintre cele două săli de proiecție, unde zilnic se proiectează filme pentru publicul larg. Poate păreea puțin lucru, dar cu toată informația despre istoria cinematografică proaspăt predată de Mikke, aprecierea unei pelicule extrem de vechi este mult mai mare. Pentru că grupul nostru nu era unul numeros, proiecția a avut loc în sala Plateau, cealaltă, sala Ledoux, fiind destinată proiecțiilor cu public mai numeros. Am vizionat “One week” al lui Buster Keaton, despre care Mikke ne-a spus că în epoca sa era chiar mai cunoscut decât Charlie Chaplin. Am vizionat filmul într-o liniște deplină. A lipsit muzica live, de fundal, despre care ni s-a spus că în mod normal însoțește proiecțiile de film mut aici, la Cinematek. Prezența pianului elegant, amplasat în stânga pânzei de proiecție a creat totuși o atmosferă specială, marcată din când în când de chicotelile spontane, inevitabile, căci, la urma urmei, filmul lui Keaton e o comedie.

Vizita la Cinematek din Bruxelles s-a încheiat cu o privire rapidă în sala tehnică, însoțită de explicațiile tehnice oferite de Mikke despre e proiecțiile propriu-zise și cu invitația de a poposi din nou, în locul acesta magic ori de câte ori ne vom afla în trecere prin Bruxelles, invitație pe care o dau și eu mai departe, cu mențiunea că puteți afla mai multe informații despre tot ce se întâmplă la Cinematek din Bruxelles, pe site-ul oficial al instituției,  https://cinematek.be/en/.