Mi-am propus, printre altele, ca anul acesta să cunosc oameni frumoși… pe unii îi știu deja și îmi doresc să îi redescopăr, pe alții sunt convinsă că încă nu i-am întâlnit. Andreea face parte din prima categorie. Iar povestea ei, a pasiunii pe care o pune în minunile pe care le face în bucătăria impecabilă din apartamentul ei cochet mi-a umplut sufletul de bucurie la începutul unei săptămâni care nu se anunța prea promițătoare în ceea ce privește dorința mea de a descoperi oameni…
Pe Andreea o cunosc de o viață sau cel puțin așa am sentimentul ori de câte ori ne întâlnim întâmplător în diverse contexte, rare, ce-i drept. Cu mulți ani în urmă i-am călăuzit pașii în tainele literaturii și îmi place să cred că decizia ei de atunci de a urma Literele a avut în ea și o fărâmă din farmecul orelor petrecute împreună. Dar acesta este doar începutul poveștii, care, în fond nici nu prea are legătură cu pasiunea pe care Andreea a făcut-o de câțiva ani pentru pâine. Da, pentru pâine… și nu orice fel de pâine, ci una sănătoasă și gustoasă, care nu are cum să nu-ți placă, mai ales atunci când omul care pune atâta suflet în ea, ți-o oferă cu zâmbetul pe buze. De altfel, așa cum îmi spune, tot zâmbind, practic acolo, în pâinea rumenă care arată aievea ca în fotografiile retușate din reclame, ingredientul principal este timpul ei, al Andreei, pe care și-l dedică întru totul acestei pasiuni descoperite în urmă cu mai bine de doi ani. Andreea e o mămică tânără a două minuni cu ochi mari, Ianis și Mathias, primii ei fani în bucătărie. E tânără, e frumoasă, e talentată și plină de optimism, așa cum le stă bine oamenilor care știu să-și trăiască viața cu pasiune pentru ceea ce este sănătos și frumos.
| Andreea… comportându-se frumos cu aluatul… |
De pâinea ei minunată am aflat, în lipsa întâlnirilor întâmplătoare din ultimii ani, de pe Facebook. Mi-a trecut prin minte încă de pe atunci să stau la povești cu Andreea… Am tot amânat, până zilele trecute când am anunțat-o că vreau să aud povestea pâinii cu maia. Și am auzit-o, într-o după amiază cu soare și cu dor de oameni frumoși.
Ce este, așadar pâinea cu maia? Este un produs 100% natural, o pâine fără drojdie, preparată cu un ingredient vechi de când lumea – maia – nimic altceva decât un amestec de apă și făină lăsat la fermentat timp de patru ore, în care își dublează volumul. Aparent, procedeul este simplu sau cel puțin așa mi s-a părut la început, însă din ce mi-a povestit Andreea și din ce am văzut cu ochii mei, ca să prepari o pâine cu maia gustoasă îți trebuie timp, răbdare și multă multă pasiune. ”Trebuie să știi în primul rând să te comporți frumos cu aluatul” îmi spune Andreea amuzată, în timp ce își începe modelarea pâinilor pe care le coace azi. Face totul atât de natural, aproape în joacă, încât pentru câteva minute uit cu totul că mi-am propus să îmi iau notițe. Îmi explică în mare procedeul: aluatul se prepară din făină și maia (care se pune în proporție de 20% față de cantitatea de făină). Se lasă compoziția să se odihnească timp de 30 de minute, fără să fie nevoie de frământare, timp în care se produce autoliza (se fac legăturile de gluten). Apoi se împăturește, folosind tehnica stretch & fold, apoi se lasă din nou să se odihnească, după care se reia procedeul de stretch & fold. După aceea se modelează și se pune în bannetoane (niște forme de copt din lemn), unde se lasă la dospit timp de 2 ore jumătate la temperatura camerei sau o noapte întreagă în frigider.
| Pâine cu maia… preparată de Andreea și coaptă de mine 🙂 |
De copt, pâinea se coace în bannetoane, la cuptorul care se încălzește în prealabil la temperatură mare timp de o oră. Coptul durează 40 – 45 de minute, iar apoi pâinea se lasă încă vreo 3 ore până să fie gata pentru a gusta din ea… Pare simplu, dar nu este… pentru că pe lângă operațiunile de bază, există o mulțime de trucuri pe care dacă nu le stăpânești, pâinea nu are cum să iasă perfectă.
| Zâmbetul pâinii sănătoase |
Despre pâinea cu maia, Andreea a aflat cu mai mult timp în urmă, pe vremea când a început diversificarea alimentației lui Ianis, pe atunci bebeluș, și căuta rețete de biscuiți fără drojdie. Așa a ajuns pe atelierdepaine.ro, unde a găsit mai multe rețete sănătoase și gustoase. A impresionat-o însă pâinea. Și-a spus că dacă o pâine poate să crească fără drojdie, atunci probabil că și biscuiții pot fi preparați prin aceeași tehnică. Și a încercat… Apoi a vrut să încerce și pâinea, dar și-a dat seama că pentru asta ar trebui să meargă la un atelier practic, însă ateliere de pâine cu maia se organizau doar în București. Așa că Andreea a hotărât că dacă nu poate să meargă ea la un atelier, atunci va veni atelierul la ea. Și așa a și făcut. În februarie 2014 a organizat un prim ateleir practic la Iași, la care a participat și Corina Munteanu, maestră în domeniu. Apoi a urmat un atelier la Cluj, organizat de Daiana de la Simplu și bun, firma de la care își procura bannetoanele. La Cluj a mers împreună cu Ianis și cu Florin, pe care l-a convins să o însoțească. Pe atunci Mathias nu era încă prevăzut în planul destinului. ”Lui Florin nu i-a plăcut la început pâinea cu maia și a fost destul de sceptic în privința faptului că ar putea fi preferată de multă lume”, mărturisește amuzată Andreea în timp ce porționează aluatul. A urmat un alt atelier la Iași, pe care l-a organizat singură și la care a fost invitată Codruța Popa, ”un fel de guru al pâinii cu maia”, adaugă admirativ Andreea.
| Când nu face pâine, Andreea gestionează comenzi |
Apoi au urmat pâinea și laudele necontenite ale prietenilor. Deși a debutat mai mult în joacă, pasiunea Andreei a prins contur în surt timp. A simțit că asta trebuie ea să facă. Una dintre amintirile dragi legate de pâine, despre care Adreea a pomenit de mai multe ori în după-amiaza în care am stat de vorbă despre pasiunea ei, este acela în care a participat la târgul Seara sănătoasă, organizat de Căsuța naturii – ”Am rămas pur și simplu fără pâine, pentru că toți gustau și le plăcea… Iar Florin a fost foarte mirat… Atunci am simțit că pâinea asta reprezintă drumul meu, că asta trebuie să fac în continuare…”. Și asta a făcut… și face… pentru că după ce a apărut și Mathias, care acum are șapte luni, în viața ei, lucrurile s-au schimbat complet. A renunțat la ideea de a se mai întoarce la serviciu și s-a decis să se dedice în totalitate pâinii și celor două minuni din viața ei, pentru că ”programul haotic al unui job în aviație nu se potrivește cu viața de familie cu copii”.
| Lecturi… despre pâine |
O zi din viața Andreei nu seamănă deloc cu o zi obișnuită, a unui om obișnuit. Pentru unii ar putea părea banal să îți petreci o zi întreagă, în repetate rânduri, în propria bucătărie, făcând pâine. Pentru Andreea fiecare zi în care face pâine cu maia pentru oameni dragi este însă o bucurie. Pentru că pâinea ei cu maia este mai mult decât pâine. Ziua ei obișnuită începe la ora 5:30, când dă drumul la cuptor și scoate baletoanele cu aluat din frigider. Le lasă o oră la temperatura camerei, apoi le dă la cuptor. Între timp sosește Mihai, un prieten bun, care o ajută cu pâinea. Am uitat să precizez… de la o vreme încoace, Andreea a realizat că nu poate să onoreze singură toate comenzile prietenilor, așa că a apelat la alți doi prieteni, Mihai și Mariana, care o ajută în fiecare zi când coace pâine. Pe la 7:30, în timp ce Mihai pregătește maiaua pentru aluatul din ziua respectivă, se trezesc cei mici. ”Începe agitația, stau amândoi pe lângă mine… Mathias privește distrat la tot ce e în jur, iar până nu pleacă Ianis la grădiniță nu-i chip de prea multă concentrare pe aici… După ce îl duce Florin la grădi, se întoarce și ia pâinile gata ambalate pentru livrare. Pe la 10 intră ultima tură la cuptor, apoi pregătim alte pâini pe care le livrează Mihai după-amiaza. Urmează apoi aluatul, cu respectarea strictă a regulilor… Cum îți spuneam, trebuie să știi cum să te porți cu el…”. Zâmbește… O întreb dacă nu îi este greu cu programul ăsta contra cronometru. ”Ba da, e greu, dar îmi place… cel mai greu e vinerea, pentru că în weekend nu mai coc și, prin urmare, vinerea fac mai multă pâine decât în celelalte zile. Crede-mă, vinerea nu vrei să fii pe aici…” Spre prânz, Andreea ia o pauză de la pâine, însă între timp pregătește și lista de comenzi pentru următoarea zi, care are și ea filozofia ei. Ca să își gestioneze cum trebuie timpul, trebuie să împartă tipurile de pâine comandate, cantitățile, ingredientele, așa că lista, care e din ce în ce mai lungă, îi ia și ea ceva timp. Spre ora 14, ajunge Mariana, al doilea ajutor de bază al Andreei… și începe din nou aventura aluatului pentru pâinile din ziua următoare… dospit, modelat, porționat… toate cu grijă și cu respect pentru o pasiune care îi încununează viața. În jurul orei 17 totul este pregătit pentru a doua zi. Adreea răsuflă în sfârșit, mulțumită că va mai face niște oameni fericiți. Asta până vine Ianis de la grădiniță, pentru că după aceea nu mai e chip să facă altceva O întreb, cu oarecare ezitare, ce îi place să facă în timpul ei liber… Cu un ochi la lista de comenzi pentru a doua zi și cu unul la aluat, Andreea îmi răspunde râzând: ”Timp liber? Hmmm, ce-i ăla?” apoi continuă relaxată… ”Îmi place să mă documentez despre mâncarea sănătoasă, să mă joc cu copiii, să citesc chestii legate de parenting…”. Îmi arată diploma ei de tehnician nutriționist și zâmbește ”Ia uite… am terminat Litere, am lucrat în aviație, ca să fac pâine…”
| Alături de un om frumos… |
Din tonul ei vioi îmi dau seama că nu regretă nicio clipă alegerile făcute. Are un optimism debordant și molipsitor, încât nu ai cum să nu cedezi tentației de a-i gusta bunătățile cu maia. Între timp îmi pregătește o porție de aluat pe care îmi explică în detaliu cum să-l coc acasă. La vreo câteva ore după ce ne-am despărțit, m-a sunat să mă întrebe cum a ieșit pâinea… ”Excelentă…m-am comportat frumos cu ea, zic eu…”. A râs și mi-a spus că abia așteaptă să îi spun dacă le-a plăcut și copiilor…
Deocamdată, Andreea face pâine doar pentru prieteni și cunoștințe, dar are planuri mari pentru viitor. Este, în același timp, conștientă că lucrurilor mari și frumoase le trebuie timp ca să dea roade… pentru că sunt la fel ca pâinea, au nevoie de timp ca să dospească și să crească frumos. Și mai au nevoie de ceva – de oameni frumoși și răbdători care să își dedice timpul și sufletul unei pasiuni dragi. Iar Andreea este, cu siguranță, unul dintre ei!
Leave A Reply