Ori de câte ori am deschis astăzi televizorul am auzit măcar o dată la câteva minute numele lui Sergiu Nicolaescu. Ca să nu mai spun de potopul de linkuri distribuite pe Facebook şi de cele câteva zeci de mailuri, ale diverselor site-uri de la care primesc alerte de ştiri. Recunosc, vestea morţii lui Sergiu Nicolaescu a generat în mine un fel de reacţie ciudată, pe care nu o pot defini uşor, la fel ca şi vestea altor decese ale unor artişti, cineaşti, personalităţi de tot felul cu al căror nume am crescut şi a căror muncă, creaţie, viaţă m-au interesat mai mult sau mai puţin. Am trăit şi de data asta câteva clipe de dezamăgire profundă faţă de tot ce poate însemna o viaţă de om, faţă de felul în care, într-o secundă totul devine trecut. Mi-am revenit însă rapid din starea meditativă, pentru că astfel de stări nu sunt bune dacă le laşi să te copleşească în vreun fel. Aşadar, a murit Sergiu Nicolaescu. A murit un om care a influenţat într-un fel sau altul cinematografia românească, un om care a făcut cutare şi cutare lucru, până la urmă un om… mare, bun, talentat sau cum l-or mai fi catalogând unii sau alţii, dar, înainte de toate – un om. Mărturisesc că nu am fost vreodată copleşită de valoarea sa ca regizor sau ca actor, ba chiar îmi amintesc cu o uşoară ironie pelicule siropoase precum Orient Express, însă recunosc că în mintea mea imaginea lui Sergiu Nicolaescu s-a suprapus întotdeauna cu cea a vreunui mare star internaţional. Mi-au plăcut întotdeauna chipul lui şi felul în care articula frazele. Ştiu, poate părea ceva extrem de pueril să-ţi placă figura cuiva şi felul în care vorbeşte, dar cred că este şi aceasta o formă de carismă. Intrarea lui în politică mi s-a părut un act de bravură inutilă, făcând notă discordantă cu statutul său cultural. Nu ştiu de ce, dar asta mă duce cu gândul la Irina Loghin şi la solistul de la Hi-Q (mărturisesc că nu ştiu cum îl cheamă) care a devenit recent parlamentar. Dar, în fine… acestea sunt divagaţii care nu-şi au rostul acum.
De ce scriu şi eu despre ceva ce a devenit cu siguranţă subiectul principal nu doar al zilei, ci al începutului de an? Simplu – pentru că vrând nevrând devenim cu toţii părtaşi la acest fenomen social pe care îl generează influenţa mass-media. Şi pentru că îmi dau seama o dată în plus că e suficient să mori ca să devii masă pentru viermi care se hrănesc cu senzaţionalul ieftin, bine vândut în ambalaje tragicomice. Fără să vreau, mi-au alunecat ochii astăzi pe titluri care mai de care mai inedite de la 5 lucruri inedite despre viaţa lui Sergiu Nicolaescu la Cine este Dana Nicolaescu, văduva misterioasă, mai tânără cu 47 de ani decât regizorul. Articolaşe de doi bani, scrise fără noimă, speculând grosolan circumstanţele unui eveniment trist. În noianul acesta de fals inedit şi de banalităţi spuse pompos în cuvinte irosite de dragul audienţei, mi-a atras atenţia intervenţia lui Cristian Tudor Popescu. Sinceritate crudă sau doar impulsul de a ieşi din turmă, agăţându-se de o antipatie declarată faţă de cel decedat? Cine ştie… şi, în fond, cui îi pasă… Şi ca să pună parcă un capac întregului spectacol grotesc, vine, pe la ora prânzului şi comunicatul de presă al văduvei, devenite subit „misterioasă”, difuzat de Mediafax. Mi-a rămas în minte începutul comunicatului: „În temeiul art. 78 din Codul civil intitulat „Respectul persoanei decedate”, vă solicit… etc. etc.”. Nu ştiam că există un astfel de articol, dar uite că am aflat. Încerc să mi-o imaginez pe Dana Nicolaescu concepând acest comunicat, dar probabil că încercarea mea e lipsită de sens. S-o fi ocupat vreun avocat sau impresar de astfel de lucruri stupide, dar utile, dacă avem în vedere antecedentele presei noastre în cazuri anterioare de morţi celebre. Nu ştiu de ce, dar îmi vine în minte imaginea plenului parlamentar supunând la vot articolul 78 din Codul civil. Îmi vine să râd, dar mă abţin. Pentru că îmi amintesc subit că tot acest bulgăre de zăpadă artificială din polistiren sec, care scârţâie strident cu fiecare nouă ştire despre Sergiu Nicolaescu a pornit de la moartea unui om… bun, rău, mare, mic, dar, înainte de toate, un om… Şi-mi trece inevitabil prin minte un gând care mă dezgustă şi pe care nu mi-l pot controla – Moartea te transformă fără drept de apel în hrană pentru viermi. Biografia îţi devine o ştire menită să hrănească foamea de senzaţional sau, în cazul fericit în care moartea nu-ţi este transformată într-o transmisie în direct, un subiect de top, până la următorul deces sau până la vreo încercare de sinucidere a mai ştiu eu cui, până la vreun divorţ sau vreun plagiat care vor înlocui pe nesimţite orice urmă de senzaţional.
Şi ca o ironie, cu câteva minute înainte de a mă apuca să-mi adun în grabă gândurile pe tastele prăfuite, citesc undeva: Sergiu Nicolaescu va fi incinerat… Aşadar, măcar unii dintre viermi îşi vor pune pofta-n cui…
12 Comments
Dumnezeu sa-l ierte, insa exista si parti bune…
Nu vom mai vedea la sfarsitul filmelor:
Regizor: Sergiu Nicolaescu
Productie: Sergiu Nicolaescu
Actori: Sergiu Nicolaescu
Sergiu Nicolaescu
Sergiu Nicolaescu
Sergiu Nicolaescu
Sergiu Nicolaescu
Sergiu Nicolaescu
Actori principali: Sergiu Nicolaescu cu Sergiu Nicolaescu
Actori secundari: Sergiu Nicolaescu
Maturatori de studio: Sergiu Nicolaescu
# Just saying, no offence please :)!
Repet aici ceea ce am spus de sute ori, în scris sau verbal: marea majoritate a „presei” românești este formată din viermi sferto-docți cu pretenții de Pulitzer. Dacă le iei corectorul ortografic și conexiunea la net, i-ai distrus iremediabil. Sincer, acum nu mă pot gândi la un ziarist/jurnalist care să-și merite titulatura…oi fi eu mai puțin cunoscător în ale mass-media…
… şi nici la numele autorului de comentariu "Sergiu Nicolaescu"…:) Nu ştiu dacă există o parte bună sau o parte rea în ceva din toată povestea asta. Nu ne obligă nimeni să ne uităm la filme, cum nu ne obligă nimeni să ne uităm la ştiri. În fond e doar o altă viaţă de om încheiată. Prefer să privesc lucrurile astfel.
Pe mine m-a uimit reacţia lui CT Popescu. Sincer, care a fost sensul? Sau poate, eventual, a fost provocat să răspundă astfel, fiind întrebat ce simte / crede / gândeşte despre moartea regizorului. Altfel… În fine, azi deja nu mai e o ştire, ci un fapt consumat.
Da tu aveai impresia că CTP-ul e vreun Michael Moore sau ceva de genu'? E și el un nene căruia i s-a dat prea multă importanță, de la comentat meciuri de tenis până la critica de film și analiza politică. Un fel de om al Renașterii (în închipuirea lui) dar un neica-nimeni în realitate. Și-apoi mai este și dorința de a epata, de fi „pe invers” față de restul… De acord, Nicolaescu a făcut și propagandă, c-așa erau vremurile, daaar… există și mult adevăr istoric în filmele lui, cel puțin alea de le știm cu toții, de dinainte de marele spectacol televizat din '89. (Aici aș mai avea ceva de spus despre el și despre Revoluție, dar despre morți numai de bine…). Sunt mulți din domeniul artistic care au făcut la fel din simplul motiv că altfel nu li se permitea apariția celorlalte creații – vezi V.C Tudor, Adrian Păunescu, etc. Noi nu am învățat lozinci ca „Mulțumim din inimă partidului”, „Când spunem Ceaușescu noi spunem România”? Aștia erau soldații cu ăștia defilam…acum toțo condamnă comunismul așa, la grămadă, că e de bon ton. De aia eu mă uit pe Disney Channel și citesc „Cireșarii”… 😀
Mai mai că m-ai convins să dau şi eu pe Disney Channel, dar abia am reuşit s-o dezvăţ pe Elisa, aşa că, eventual, mă pot uita noaptea. 🙂 Cât despre CTP, nu ştiu, aveam o părăere bună până la un moment dat… o părere pe care mi-am schimbat-o încet, dar sigur, odată cu pălăvrăgeala lui pe teme politice şi cu aerul de superioritate pe care am senzaţia că îl afişează ostentativ. Reacţia lui mi s-a părut inoportună, ca să nu zic altfel. De l-o fi întrebat cineva ceva, atunci asta e…şi-a spus omul părerea, în stilul caracteristic. Dar dacă articolul cu pricina a fost scris dintr-un exces de sinceritate care l-a pălit când a auzit că a murit Sergiu Nicolaescu, atunci… e grotesc. Nu intru în detalii, vorba ta, aşa erau vremurile şi omul, din nefericire este întotdeauna "supt vremi", ca să fim şi erudiţi oleacă :). Mi-a plăcut replica cuiva (cunoştinţă comună), apropo de moartea lui Nicolaescu – "De la Revoluţie i se trage!". Dar, într-adevăr, despre morţi numai de bine…
Update: Tocmai am observat pe Facebook o aplicaţie care te pune să aprinzi o lumânare (virtuală), în memoria lui Sergiu Nicolaescu. 😀 Asta ca să moară CTP de ciudă…:D Mare e grădina…
Nu-mi dau seama cine ar fi cunoștința aia comună, dar a avut într-un fel dreptate…Iar CTP-ul…asta e. Și da, Facebook-ul ține pasul cu evenimentele, ceva de speriat. Mi se pare (doar) mie sau a devenit un fel de tabloid online cu de toate pentru toți? Pentu că av văzut efectiv de toate acolo. Dacă n-ar fi singura cale de a mai ține legătura cu unii, aău că l-aș șterge fără nicio problemă.
Uită-te puțin aici și spune-mi dacă nu e rezumatul perfect al ultimilor zile, apropo de subiectul discuției…
O, da, adevăr grăieşti! Eu am rămas în urmă cu ştirile, încep săptămâna în forţă cu un Tudor plin de nervi şi cu o Elisa care lucrează la mate şi la română temele de vacanţă, aşa că trebuie să mă reorganizez sau, eventual, să dau pe Disney Channel. :)) Apropo de reorganizare, mă chinui de ceva vreme să-ţi mai răsfoiesc blogul (ce metaforic sună asta nu?) şi nu reuşesc!!!! Dar tocmai mi-am luat o cană maaaare de cafea şi i l-am pus pe Tudor în braţe lui Dragoş, aşa că… juma' de oră de relaxare. Iu-hu!
Nu știu când vezi comentariul ăsta, dar îți recomand să vezi emisunea „Agentul VIP” din seara asta (9 ianuarie) în care Oreste Teodorescu spune niște chestii interesante apropo de subiectul ăsta. Nu-mi place în mod deosebit de el sau de Cristi Brancu, dar Oreste are unele afirmații de foarte bun simț… o să înțelegi când vezi emisiunea.
P.S: Înregistrarea emisiunii o poți vedea aici – http://antena2.ro/emisiuni/agentul-vip De obicei apare după o zi-două de la transmisiunea în direct. Chestiile de care vorbesc sunt cam de pe la minutul 20.
Nici eu nu urmăresc știrile în mod organizat și consecvent, noroc de așa-zisele rețele de socializare că mai pun unii niște chestii…
A, și vrei tu să-mi răsfoiești blogul, da' n-am nicio idee dacă ai ce să vezi, nici nu știu când am mai scris ultima oară pe-acolo…acum cu sărbătorile, cu deszăpezitu' mașinii și cu restul….