Se cuvine să fac dintru început câteva precizări, nu știu cât de necesare, dar utile, zic eu, pentru cei care se vor fi nimerit pentru prima dată pe aici și care ar putea să creadă că blogul acesta este unul dedicat în exclusivitate mersului pe bicicletă. Nu, nu este așa (cu toate că de vreo câteva zile nu prea îmi dă pace ideea de a încerca și o astfel de trăznaie), însă în zilele următoare voi relata aici, într-un fel de jurnal, experiențele inedite pe care le-am trăit în fiecare zi din Săptămâna Bloggerului Biciclist, biciclind și folosind aplicația i’Velo alături de familia mea, adică alături de Elisa, de Tudor, de Dragoș și de pincherul nostru pitic, Thor. Împreună am format echipa Family Biking DATE ca să răspundem provocării lansate de cei de la blogalinitiative.ro.
Săptămâna Bloggerului Biciclist s-a desfășurat între 1 și 7 iunie 2015, fiind organizată de către blogalinitiative.ro, în dorința de a se alătura campaniei Bike2Work și de a populariza aplicația i’Velo, special creată pentru pasionații de biciclit. Despre campania propriu zisă, Bike2Work, susținută de Green Revolution puteți afla mai multe de pe site-ul oficial, www.bike2work.ro, iar aplicația i’Velo poate fi descărcată gratuit pentru Android sau pentru iOS. De asemenea, despre ambele vă previn că veți mai citi în zilele următoare, dacă veți răsfoi jurnalul virtual al experienței noastre, completat de imaginile sugestive pe care le-am postat în timp real (mă rog… atât cât s-a putut…) pe pagina de FB a echipei noastreFamily Biking DATE.
Și dacă toată săptămâna trecută am biciclit cam peste tot pe unde ne-au purtat inspirația, roțile ori evenimentele cu mult timp înainte programate, săptămâna aceasta unii dintre noi, respectiv subsemnata, combină biciclitul cu bloggingul, din dorința de a eterniza aici, în spațiul acesta de popasuri virtuale, o experiență pe care nu o vom uita niciodată și pe care ne-am propus să o ducem mai departe, înr-un proiect de Family Biking mai amplu, aflat încă în stadiul incipient. Să purcedem, așadar, la experiența diaristică…
Luni, 1 iunie 2015
Ne trezim cu toții cu noaptea în cap, nu știm din care motiv anume, cu toate că nu mergem la serviciu azi. Nu știu ce griji or fi având ceilalți năzdrăvani din familie, dar eu una știu că am adormit și m-am trezit cu un singur gând: trebuie să îmi cumpăr bicicletă! Ne-am înscris deja în competițialansată de cei de la blogalinitiative.ro, avem echipă, avem pagină de Facebook, avem în plan să ne facem și un grup pe desprecopii.com, una dintre cele mai frumoase comunități de părinți, în care vrem să promovăm biciclitul, dar… eu încă nu am bicicletă!!! Încă de seara trecută am avut tot felul de tentative în privința căutărilor, fără vreo izbândă însă. Mi-am descărcat totuși aplicația i’Velo, așa, de încurajare. Și poate o fi vreun semn bun, călăuzitor, cine știe…
Primul din familie care biciclește în dimineața asta este, paradoxal, Tudor. Facem concurs până la grădi, el pe biclă eu pe jos. Pornesc aplicația i’Velo, mai mult de amuzament, căci bicicleta lui Tudor e de fapt mai mult de jucărie. Experiența este însă extraordinară. Ce poate fi, de altfel, mai frumos în zori de zi, de Ziua Copilului, decât să îți simți sufletul mângâiat de zâmbetul propriului copil.
Acasă, echipa mă dăduse dispărută. Nu le spusesem că îl duc pe Tudor cu bicicleta… Eli ne anunță că trebuie să își caute nu știu ce materiale pentru un experiment la fizică și pleacă în oraș, cu bicicleta, desigur. Pe ea o amuză toată nebunia asta cu bicicletele și mai ales zelul meu care i se pare cu siguranță bizar (”Ce-o fi pățit mami?” probabil că se întreabă pe sub zâmbetul ștrengar). Îmi promite că o să își facă un selfie cu bicla și că va fi atentă la trafic. Apoi se face nevăzută pentru vreo oră…
Eu și Dragoș rămânem deocamdată acasă. Trebuie neapărat să rezolvăm problema bicicletei mele sau mai degrabă a lipsei mele de bicicletă. După o tură de căutări virtuale pe diverse site-uri și după câteva telefoane fără noroc, hotărâm că dacă nu găsim bicicletă pe net, îmi cumpăr una dintr-un magazin real (ăsta o fi oare, corespondentul lui ”virtual”?). Trebuie să mărturisesc de la început că la sugestia lui Dragoș, am decis să îmi cumpăr pentru moment o bicicletă la mâna a doua. Două sunt motivele principale: prețul și calitatea sau mai exact raportul preț / calitate. Cum isprava asta cu biciclitul a fost cam spontană, nu ne ține buzunarul să cumpărăm o bicicletă nouă așa cum mi-aș dori, așa că am de ales: ori o bicicletă nouă mai ieftină dar nu pe gustul meu ori o bicicletă cât de cât apropiată de ce îmi doresc, dar second hand. Alegem varianta a doua și nu îmi pare rău deloc, pentru că după vreo jumătate de oră de clickuri, găsim exemplarul perfect. Ne vedem cu proprietarul, testăm, ne entuziasmăm și… gata, am bicicletă! Îmi trece prin minte că ar trebui să îi dau un nume, dar amân momentul, căci inspirația îmi este în stand by. Toată fascinația mea este concentrată momentan în două pedale și o suplă siluetă arginite care mă farmecă pe loc.
Câteva ore mai tîrziu, experimentăm și prima tură de family biking, pe pista din Copou. Pedalăm vreo 4 km, printre pietoni lipsiți de empatie și printre șoferi indolenți pentru care mersul pe bicicletă e un fel de moft de neînțeles. Din păcate numai tati are telefonul la el, așa că doar el poate folosi aplicația i’Velo. De altfel, Eli are telefon cu Windows Phone, așa că va trebui să găsim o soluție și pentru ea. Pe Copou este o aglomerație teribilă – zi liberă, sărbătoare, soare, verdeață… numai bune toate pentru plimbat pe sau pe lângă pista destinată bicicliștilor, colorată frumos, într-un portocaliu intens care-ți ia ochii. Nu știu dacă e cea mai bună alegere, cel puțin pentru mine, care nu am mai urcat pe bicicletă de ani buni, dar fac față cu brio provocării. Iar cafeaua de pe banca din parc are parcă alt gust după primele pedale. Îmi încolțește totuși o întrebare în minte, peste toată aglomerația asta nebună: de ce e parcul plin de câini și de bicicliști care se plimbă dacă scrie mare la intrare că este interzisă intrarea cu câini și plimbatul pe bicicletă? Mister… ca încă alte câteva pe care urmează să le descopăr cu uimire naivă în această săptămână care abia a început.
Deocamdată, am aflat un lucru esențial – cum poți să îți cumperi bicicletă: Te înscrii la Săptămâna Bloggerului Biciclist și dai la maxim butonul de entuziasm. Restul vine de la sine. Pe scurt, după prima zi din Săptămâna Bloggerului Biciclist m-am ales cu două lucruri generatoare de senzații tari, ambele în 2 timpi și 3 mișcări: o bicicletă suplă și o febră musculară pe măsură. (Va urma…)
