Despre
Blogul meu, www.anamariaghiban.ro, e oarecum clona mea virtuală, plăsmuită din cuvinte. E imperfectă, asta e clar! Ca și mine. E locul meu de popas în mine însămi și pe unde mă poartă gândul și simțirea. Tot ceea ce scriu pe blog mă reprezintă pe mine ca om, în primul rând. Scriu despre ceea ce îmi stârnește interesul sub o formă sau alta, mă implic în inițiative care contribuie la dezvoltarea comunității în care trăiesc și promovez doar proiecte, acțiuni, produse în care cred. Îți mulțumesc pentru popasul făcut pe Fascinație!Urmărește-mă pe
-
3 Comments
„Detest genul ăsta de responsabilizare (știu eu ce spun!)” – pe alocuri știu și eu ce spui!
„sfidând orice regulă” – am sfidat și eu la vremea mea de părinte de bebe, muuulte reguli (impuse sau auto-impuse…)
Și tare aș fi vrut să văd și eu scena „limonadizării” lui Tudor! (Să știi că webcam-ul merge și ca dispozitiv de supraveghere video!).
Gata. te las, că m-am apucat de prea multe odată și m-am zăpăcit.
P.S. Pupă-i pe Elisa și pe Tudor din partea „uncheșilor”! (și pe Dragoș din partea ta!:D )
De reținut faza cu webcamul!:)) Nu m-aș fi gândit… Nu prea mai am ce pupa, dorm toți la ora asta, numai eu n-am somn. La noi e ca în cuptor… Dar primit că rezolv dimineață.:)
Citind acest articol, gandul mi-a zburat inapoi in timp cu vreo 23 de ani: a fost un moment cand am "profitat" ca cei doi strengari (Alice de 2 ani si Radu de 8 luni) se jucau frumos in camera lor si… m-am apucat de trebaluit. Tot linistea "suspecta" m-a atentionat ca ceva nu e in regula si am pornit in viteza spre copii! Mi-am pus mainile in cap: covorul era PLIN de hartiute si biscuiti sfaramati de 20 de degetele harnicute!!! Pe moment m-a cuprins disperarea: eforturile mele de a tine casa curata erau inca odata zadarnicite!!!Insa fatucile lor extrem de multumite de isprava, m-au facut sa izbucnesc in ras!!! Doamne, ce repede s-au facut mari!!!!