O vorbă veche spune că niciodată nu e prea târziu, pentru un lucru sau altul pe care ni-l punem la un moment dat în minte să îl facem. Adevărul adevărat este că uneori e târziu, oricât de mare ar fi voința și oricât de infinită speranța. Există însă și lucruri de suflet, care nu au un loc și un timp anume și care se fac la nesfârșit atunci când există dorința de bine și de frumos. Eu cred că fiecare ființă ce mai păstrează încă o fărâmă din visele copilăriei are un astfel de lucru pentru înfăptuirea căruia nimic nu ar fi niciodată pea mult au prea târziu.
Pentru mine cărțile și univesul infinit pe care-l închid în ele deschizându-l oricui le trec pragul sunt acel lucru pentru care niciodaă nu e prea târziu. Orice încercare de promovare a lecturii, a apropierii de cărți, mi se pare a fi un bine în plus făcut omenirii. Zilele trecute mi-au căzut ochii pe un eveniment care m-a dus cu gândul la propria-mi copilărie și cae m-a făcut pentru câtea clipe să simt o bucurie nostalgică: Cărțile copilăriei pe bicicletă, un eveniment menit să îi apropie pe oameni de cărți într-un mod inedit. Turul s-a desfășurat între 23 aprilie și 3 mai, adică s-a încheiat cu câteva ore în urmă la malul mării, punctul final al traseului care a început din Sighetu Marmaţiei şi a continuat prin Dej, Cluj Napoca, Alba Iulia, Sibiu, Brașov, Sinaia, București, Călărași şi Constanța. Scopul efectiv al evenimentului este de a impulsiona strângerea de fonduri pentru implementarea unui proiect național care să îi apropie pe copii de lectură. Fondurile strânse prin intermediul acestui tur vor fi folosite la implementarea programului ”Cărțile copilăriei” în cât mai multe locuri din țară. Ideea în sine mi se pare fantastică. Ce poate fi mai frumos și mai sănătos decât să promovezi practic două activități atât de frumoase pentru copii (lectura și sportul), într-o eră în care copiii par a fi uitat să se bucure de lucrurile simple, pure și frumoase. Evenimentul a atras atenția nu doar prin fapul că la tur a participat Alteța Sa Regală Principele Nicolae al României, care a pedalat 1000 de km alături de campionul național la ciclism, Alex Ciocan, ci și prin posibilitatea dată oricărui român de a contribui la eveniment atât prin donații, cât și prin alăturarea efectivă, pe bicicletă, în orașele ce au constituit repere ale traseului.
La ora la care scriu aceste rânduri, Cărțile copilăriei pe bicicletă a devenit deja istorie, o istorie frumoasă, despre care mi-ar fi plăcut să scriu mai multe. Dacă regret însă ceva nu este neapărat faptul că am ratat să prmovez așa cum mi-ar fi plăcut evenimentul, ci mai degrabă faptul că turul nu a trecut și prin Iașul meu drag. Nu știu dacă m-aș fi hazardat să pedalez, căci nu am mai făcut-o de an buni, dar știu sigur că mi s-ar fi umplut inima de bucurie să-i văd aievea pe acești mesageri ai lecturii și să îmi pot încuraja elevii să se alăture acestui frumos eveniment. Rămân cu speranța că vor urma și alte tururi din seria Cărțilecopilăriei pe bicicletă și îmi alin tristețea de a nu fi putut participa efectiv la această campanie cu gândul că încă mai pot face o faptă bună pentru lectură, donând pentru un scop nobil, pentru care voi pleda întotdeauna… pe bicicletă, călare sau pe jos!
