• Simply Camino
  • Călătorii
    • Mon PARIS
    • Jurnal francez
    • Jurnal belgian
    • Jurnal italian
    • Jurnal austriac
    • Jurnal elen
    • Jurnal croat
    • Jurnal spaniol
    • Jurnal portughez
    • Jurnal bulgar
    • Travel TIPS & TRICKS
  • Interviuri
  • EDUblog
    • Jurnal de prof atipic
    • Proiecte
    • Didactice
    • Educație media
    • Filme
    • Cărți
    • Teatru
    • Muzică
    • Just blogging
      • Blog de la A la Z
      • Evenimente
      • Proiecte
        • Coffee_in_town
        • Reverii europene
        • Family Biking DATE
        • Danone
  • Semificţiuni
  • Realisme
  • Despre


    Blogul meu, www.anamariaghiban.ro, e oarecum clona mea virtuală, plăsmuită din cuvinte. E imperfectă, asta e clar! Ca și mine. E locul meu de popas în mine însămi și pe unde mă poartă gândul și simțirea. Tot ceea ce scriu pe blog mă reprezintă pe mine ca om, în primul rând. Scriu despre ceea ce îmi stârnește interesul sub o formă sau alta, mă implic în inițiative care contribuie la dezvoltarea comunității în care trăiesc și promovez doar proiecte, acțiuni, produse în care cred. Îți mulțumesc pentru popasul făcut pe Fascinație!

    Citește mai mult
  • Urmărește-mă pe

  • anamariaghiban.ro

    Fascinație
    That rain in Los Arcos... and the day after... 🥰

#simplycamino  #fascinațiefoto #caminodesantiago #justbe #fascinatieblog #travel
    Fără prea multe cuvinte, căci unele lucruri se Fără prea multe cuvinte, căci unele lucruri se întâmplă pur și simplu și e bine așa... pe 1 octombrie 2023, la ora 16:00, vă invit la Galeria Arcada, de pe strada Lăpușneanu, nr. 8, la o întâlnire pe care o plănuiesc încă de când eram pe El Camino. 

#SimplyCamino va fi cu povești, cu dialog, cu fotografii, cu surprize și, sper, cu multe zâmbete. Pentru prima dată după multă vreme, am emoții... pentru că nu e un eveniment obișnuit și pentru că am pus în el fărâme de bucurie autentică. E modul meu de a da mai departe ceva din experiența fabuloasă trăită în această vară. 

Sunt câțiva oameni care-mi sunt alături în demersul acesta și le mulțumesc de pe acum din tot sufletul. Nu-i numesc încă, dar abia aștept să îi cunoașteți pe 1 octombrie, într-o duminică după-amiază, începând cu ora 16:00...

#simplycamino #fascinatieblog #justbe
    First day... once upon a time... #simplycamino #e First day... once upon a time...

#simplycamino #elcamino #fascinațiefoto #fascinațieblog #justbe #travel
    Instagram post 18341820796057254 Instagram post 18341820796057254
    #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #sa #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #santiagodecompostela #travel #elcamino
    #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #sa #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #santiagodecompostela #travel #elcamino
    #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #sa #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #santiagodecompostela #travel #elcamino
    Puis la nuit tombe, et il n'y a plus rien à cache Puis la nuit tombe, et il n'y a plus rien à cacher...

#monparisamoi❤️ #inlovewithparis #travelphotography #paris #france #fascinațiefoto
    Un amour éternel ♥️ #monparisamoi❤️ #inl Un amour éternel ♥️

#monparisamoi❤️ #inlovewithparis #travelphotography #parís #france #fascinațiefoto
  • Simply Camino
  • Călătorii
    • Mon PARIS
    • Jurnal francez
    • Jurnal belgian
    • Jurnal italian
    • Jurnal austriac
    • Jurnal elen
    • Jurnal croat
    • Jurnal spaniol
    • Jurnal portughez
    • Jurnal bulgar
    • Travel TIPS & TRICKS
  • Interviuri
  • EDUblog
    • Jurnal de prof atipic
    • Proiecte
    • Didactice
    • Educație media
    • Filme
    • Cărți
    • Teatru
    • Muzică
    • Just blogging
      • Blog de la A la Z
      • Evenimente
      • Proiecte
        • Coffee_in_town
        • Reverii europene
        • Family Biking DATE
        • Danone
  • Semificţiuni
  • Realisme

Seară cu liliac alb

aprilie 27, 2013

„Opreşte! Opreşte! Opreşte!” Nici nu mai ştiu dacă am semnalizat sau nu înainte să trag instinctiv de volan şi să ating frâna, străduindu-mă să nu o fac brusc, pentru că eram totuşi perfect conştientă că strigătele erau oarecum absurde sau cel puţin bizare, venind din partea lui, după o după-amiază liniştită petrecută în aerul cald de aprilie.


Aşadar, am oprit… fără să întreb de ce. A dispărut în două secunde, lăsând portiera deschisă şi alergând nebuneşte înapoi, ca şi cum ar fi pierdut cine ştie ce obiect de preţ în goana maşinii. Am încercat să-l urmăresc cu privirea, dar îmi era imposibil, din cauza câtorva maşini mari, parcate pe jumătate pe trotuar. Nu înţelegeam nimic din ieşirea asta neaşteptată, însă nu am simţit nicio clipă vreo undă de îngrijorare, ceea ce m-a făcut să mă gândesc mai târziu că el este singura fiinţă de pe planeta asta în care am avut şi voi avea mereu o încredere oarbă, necondiţionată de ceva anume. Şi asta îmi dă un fel de confort interior care mă face să-mi dau seama de propria imprefecţiune… Probabil că aş fi incompletă fără…

N-am apucat să-mi sfârşesc meditaţia spontană, că m-am trezit cu bătăi agitate în geam. Era foarte serios, dar ştiam că mimează o seriozitate prefăcută, doar ca să sporească efectul ulterior. Şi i-a ieşit şi de data asta… Am lăsat geamul în jos, convinsă fiind că gestul îmi va lămuri toată agitaţia aceea neprevăzută din drumul nostru spre casă. Seriozitatea i s-a topit într-un zâmbet de copil, prelungit într-un sărut ştrengar şi însoţit de un gest care m-a copleşit prin naturaleţea aceea după care tânjisem în ultima vreme – mi-a depus solemn pe volan două crenguţe de liliac alb – primele care-mi bucură simţurile şi întreaga fiinţă înaceastă primăvară. A zbughit-o apoi pe bancheta din spate, de unde zărise de altfel tufa de liliac pe lângă care tocmai trecusem cu câteva minute înainte. Am închis ochii şi mi-am ascuns nasul între florile abia mijite pe crenguţe, printre câteva frunze ascuţite. M-a cuprins un fior cald, în care se-nghesuiau amintiri de demult şi o mie de cuvinte rostite tot atunci, demult. Apoi i-am deschis şi am zâmbit la gândul  că lumea se vede altfel printre flori de liliac alb. Am pornit spre casă, fără să fiu în stare să scot vreun cuvânt. Mi se perindau prin minte alte flori de liliac alb şi mov şi drag…  vise prinse de  petale, împrăştiind naiv aroma seducătoare în toată fiinţa mea de atunci… de acum. În fundal, muzica de la radio era acoperită de chicoteli zglobii de pe bancheta din spate. I-am privit de câteva ori pe furiş, în oglindă, amestecând involuntar imaginea prezentului cu amintiri modelate-n parfum de liliac alb, trăite sublim cu ani în urmă. Apoi, aproape de casă, am avut un fel de revelaţie, pe care însă o păstrez în suflet, netransformată încă în cuvinte. Am simţit un fel de bucurie spontană, pe care numai copiii o simt atunci când fac descoperiri fermecătoare.

Am aşezat crenguţele frumos în vaza roşie, ca pe un trofeu valoros – mărturie vie a zilei simple şi frumoase care este pe cale să se sfârşească – şi ca încununare a unei seri cu aripi albe venite de departe ca să-mi răsfeţe simţurile şi să-mi amintească lucruri pe care numai mirosul de liliac le readuce la viaţă în fiecare primăvară pe care ne place s-o credem doar a noastră… Îmi era dor de liliac alb…
Share

Semificţiuni

Anamaria Ghiban

Leave A Reply


Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CAPTCHA
Refresh

*

  • Despre mine

    Blogul meu, www.anamariaghiban.ro, e oarecum clona mea virtuală, plăsmuită din cuvinte. E imperfectă, asta e clar! Ca și mine. E locul meu de popas în mine însămi și pe unde mă poartă gândul și simțirea. Tot ceea ce scriu pe blog mă reprezintă pe mine ca om, în primul rând. Scriu despre ceea ce îmi stârnește interesul sub o formă sau alta, mă implic în inițiative care contribuie la dezvoltarea comunității în care trăiesc și promovez doar proiecte, acțiuni, produse în care cred. Îți mulțumesc pentru popasul făcut pe Fascinație!

    Citește mai mult
  • Urmărește-mă pe

  • Webstock
  • Caută

  • Etichete

    adolescenta biz sms camp blog blogger Bloggereuropean2013 blogging bruxelles bucuresti calatorie calatorii camino carte cartea de joi copilarie cultura educatie educatie media educatie nonformala El Camino erasmus euroscola facebook fascinatie filit iasi italia iubire jurnal de profesor atipic jurnalism lectura literatura nostalgie pandemie paris poezie roma scoala simply camino social media timp toamna training vacanta voluntariat zbor


  • Newsletter

  • Recent Posts

    • Între zboruri... (Iași-Viena-Frankfurt-Split-Zagreb-Karlovac)
      septembrie 17, 2023
    • Cum și de ce am devenit „profă de Boovie”
      august 9, 2023
    • Ziua 37: O Pedrouzo - Santiago de Compostella
      iulie 5, 2023
  • logo

  • Despre mine
  • Harta blogului
  • Contact
  • Termeni și condiții
  • Politica de confidențialitate
  • Politica cookies
  • Romana 4.0
Materialele de pe acest blog aparțin autorului, iar preluarea acestora se poate face doar cu acordul scris al autorului, cu citarea și adăugarea unui link către sursă. 2012-2020.
Toate drepturile rezervate. Anamaria Ghiban ©Powered by Wakatech