Unde vom merge în vacanța de vară este ultimul lucru la care ne-am gândit anul ăsta. Și nu din cauza pandemiei, ci pentru că știam încă de anul trecut că 2020 va avea alte priorități, legate de examenele Elisei. Așa că la început de an, când de regulă făceam rezervări și planuri pentru vară, am oftat resemnată, cu gândul la emoțiile pozitive care vor compensa lipsa călătoriilor în 2020. Mi-am mai permis să visez însă din când în când la câte o escapadă de weekend, la vreun city break cu zbor low cost direct din Iași, dar am rămas cu visurile, căci între timp a venit pandemia care mi-a tăiat definitiv elanul de călătorii.
În toată nebunia asta am și uitat de vacanță. Însă lucrurile au început treptat să se reașeze și cu vreo două săptămâni în urmă mi-am dat seama că anul acesta, din ianuarie adică (și de fapt chiar de mai demult), noi nu am mai plecat nicăieri… nici măcar un weekend. Singurele drumuri în afara orașului au fost la țară, la ai mei și cam atât. Așa că ne-am propus să recuperăm, evident, în condițiiile date, fără să ne hazardăm încă la plecări prea departe de casă. Inițial mi-am propus să explorăm împrejurimile Iașului și încă nu am renunțat la idee, doar că vizita la Miclăușeni într-o după-amiază de duminică (despre care o să mă încumet să povestesc poate zilele următoare) mi-a lăsat un gust atât de amar încât mi-am spus că trebuie să încep cu altceva revenirea asta la normalitatea vacanțelor noastre.
Alegerea Bulgariei ca destinație turistică a venit cumva firesc. Știam de ceva vreme că avem posibilitatea să ne cazăm în apartamentul privat al unei rude, care e liber de anul trecut, deci măcar nu avem de trecut prin stresul întrebărilor legate de curățenie, de măsurile de distanțare socială etc., stres firesc în astfel de circumstanțe. În plus, faptul că nu suntem constrânși temporal de datele unei rezervări, ne face să ne permitem luxul de a pleca oricând spre Bulgaria și de a sta acolo atât cât ne dorim sau (într-un caz mai nefericit) atât cât ne permit autoritățile. Așa că am pornit spre Bulgaria, cu un ocol prin București și prin Sinaia, fără alte planuri prea clare în minte. Tot ce-mi doream era liniște, departe de agitația din ultimele luni.
Sveti Vlas – locul perfect pentru această vară
Am trecut vama pe la Ruse, fără stat la coadă, fără prea multe formalități, deși ne pregătisem de acasă declarațiile pentru intrat în Bulgaria, disponibile pe siteul mae.ro. Nu ne-a întrebat nimeni nimic, nici încotro mergem, nici care e scopul călătoriei, nimic. Vigneta ne-am luat-o pentru o lună (a costat 30 de leva), căci nu știam cât vom sta și am considerat că e mai avantajos așa. Încă de când am intrat în Bulgaria am avut sentimentul că lumea e mai relaxată, pe alocuri parcă prea relaxată, în legătură cu pandemia.
Am ajuns la Sveti Vlas spre seară, destul de obosiți, nu de drum, ci mai curând de ultimele zile care avuseseră o încărcătură emoțională peste limită. Nu știam mare lucru despre Sveti Vlas, pentru că nu avusesem răbdare să mă documentez, cum fac de obicei înainte de a pleca în vacanță. Și, sincer, nu-mi doream decât liniște, soare și mare, pe care le-am găsit din belșug aici, în orășelul acesta cochet, situat la mai puțin de 3 kilometri de arhicunoscuta Sunny Beach. Seara mi s-a părut pustiu. Ne-am plimbat pe plajă vreo jumătate de oră, apoi am încercat să găsim un loc rezonabil în care să mâncăm. Multe restaurante sunt închise, iar dintre cel care sunt încă deschise unul singur ne-a inspirat încredere, pentru că aveau dezinfectant și chelnerii purtau mască. De altfel, de când stăm aici, singurul loc în care ne-am încumetat să mâncăm este restaurantul cu pricina, Siana, situat foarte aproape de complexul în care stăm noi.
În următoarele zile am tot explorat împrejurimile. Plajele sunt aproape pustii, cel puțin așa le găsim noi după-amiaza când ieșim la plimbare, pentru că dimineața preferăm piscina din complex, aproape nelocuit și el. E o liniște bizară peste tot. Se aude doar vântul și din când în când cântecul pescărușilor. Încă nu am fost în Sunny Beach, doar am trecut cu mașina prin zonă într-una din zile. Se pare că acolo este totuși aglomerat, dar în niciun caz ca în verile trecute. În drumul spre plajă, care e situată la vreo 400 de metri de apartamentul nostru, admir în fiecare zi hotelurile de lux și blocurile relativ noi. Totul e foarte curat și liniștit și aproape pustiu. Aproape că nu îți vine să crezi că o localitate de pe litoral, cu zeci de hoteluri, dintre care unele de 4 sau de 5 stele, poate fi atât de liniștită în miez de vară. În mod ciudat, parcă mă întristează tot peisajul, deși, din altă perspectivă, e absolut minunat să te bucuri în liniște de soare și de mare în miez de iulie.
Liniște, liniște, dar, la cum mă știu, nu voi rezista prea mult, așa că de cum am ajuns, am început să caut informații despre locurile din jur ce pot fi vizitate, pe o rază rezonabilă, de vreo 150 de kilometri. Până acum am trecut pe listă câteva repere: Nessebar, Burgas, Sozopol, Ravadinovo, Varna, Pobiti Kamani. Am fost deja la Nessebar și la Burgas, despre care voi povesti mâine.
Leave A Reply