Cu întrebarea aceasta, formulată astfel, sau chiar mai simplu (ce este o poezie?) îmi încep în fiecare an prima lecție despre poezie la clasa a zecea. Răspunsurile sunt, de cele mai multe ori, la început ezitante, adesea clișeice, presărate cu reminiscențe din șabloanele învățate pentru evaluarea națională. Le las să curgă în ritm firesc, până când fiecare începe să își caute și să își găsească propriul răspuns. E drept că mă ajută mult scena din Dead Poets Society, pe care îi rog să și-o amintească înainte de a sparge clișeele. Și mă ajută și faptul că timp de un an de zile, în clasa a noua, îmi permit să mă joc cu o mulțime de lucruri pe lângă programa obligatorie, dar flexibilă.
Răspunsul real (care o fi fiind acela?) rămâne însă suspendat undeva între lecțiile învățate în anii anteriori și curajul de a simți, de a vibra, de a exprima prin poezie. Și în asta constă o parte din farmecul orelor noastre în care citim, analizăm, simțim, scriem, respirăm… poezie. De la premisa aceasta am pornit în momentul în care, zilele trecute, am început să mă gândesc cum aș putea să transfer poezia din clasă în spațiul online. Nu mi-a trebuit prea mult, căci ideile s-au ivit îndată din două clickuri și din câteva căutări pe Google. Ce-ar fi, mi-am zis, să reformulăm întrebarea cu care începusem cu ceva timp în urmă călătoria magică pe tărâmul poeziei? Așa că am început să caut posibile ancore online care să-mi vină în ajutor într-o interacțiune pe Microsoft Teams despre… poezie. Nu o să povestesc acum cum s-au întâmplat toate episoadele acestea, însă las aici trei ”experimente” pe care eu le-am făcut cu clasa a zecea zilele trecute și care, zic eu, pot fi un alt mod de a discuta despre poezie, nu doar acum, când suntem nevoiți să facem lecții online, ci și când ne vom întoarce în clasă.
Me We – cea mai scurtă poezie
What makes a poem.. a poem? este titlul unui video pe care l-am găsit întâmplător pe youtube, căutând ceva despre poezie. Mergând dintr-un link înr-altul am ajuns pe unul dintre site-urile mele favorite când vine vorba despre educație – www.ted.com – care, mai nou, are și o extensie dedicată educației și homeschoolingului – www.ed.ted.com unde poți găsi o sumedenie de materiale cu adevărat utile nu doar în această perioadă de comunicare online cu elevii. Revenind la video, despre autoarea lui, Marta Kovacs, nu am reușit să aflu încă mare lucru, însă materialul este atât de util și de frumos, încât indiferent de cine a fost conceput, merită toate felicitările.
La ce e bun acest video? O, la o mulțime de lucruri! Pornind de la el se poate discuta despre ce este ”cu adevărat” o poezie, dar nu numai despre asta. Din video elevii pot afla lucruri interesante despre noțiuni precum sonet sau haiku, pot afla câteva titluri de poeme pe care ulterior le pot citi și analiza (precum Oda cepei a lui Neruda) sau au ocazia să-și exprime părerea despre cât de poetice pot fi o postare pe o rețea socială sau textul unui cântec rap. A… și să nu uit de roboți! Dar hai să nu dau tot din casă! Vă provoc să vedeți acest video de la care poate porni o întreagă discuție despre ce este și ce nu este poezia.
Eminescu – dor și optimism
Dacă eram la școală, probabil că am fi discutat despre Floare albastră, am fi analizat concepte, am fi făcut și vreun eseu despre tema și viziunea despre lume, cine știe… Ei, hai, glumesc, desigur! Nu, n-am fi făcut nici la școală lucrurile în felul ăsta… Dar acum, că suntem conectați, experimentul de receptare a poeziei eminesciene în felul în care mi-am propus să îl fac pare mult mai potrivit. Așadar, se ia un clip de pe youtube și se ascultă, se privește. Da, da e important și ceea ce se vede (chiar dacă imaginile, recitarea și coloana sonoră au fost îmbinate subiectiv, fără a avea o legătură inițială unele cu altele). Apoi se meditează; la starea exprimată, la emoția resimțită, la tema poeziei, la câte și mai câte. Și, deși cei mai mulți își dau seama că efectul resimțit nu este doar al textului în sine, ci al întregului ”produs” (text recitat, melodie, imagini), un alt exercițiu confirmă pe deplin faptul că poezia transmite extrem de subiectiv. Se ia textul Atât de fragedă, se citește cu ochii lipiți de monitor, apoi se sintetizează ceea ce transmite poezia, de preferat într-un singur cuvânt – în cazul grupului nostru a dominat cuvântul ”dor” (nu intru în detalii). Apoi se ascultă melodia celor de la Mondial, bine cunoscută pentru cei de vârsta mea, total necunoscută pentru adolescenți (garantez!) și se reia discuția. E uimitor cum de la ”dor” se ajunge la ”entuziasm”, la ”optimism”, la ”speranță”… De ce? Pentru că… ”doamna, muzica asta are ceva!”. Și, desigur, exercițiul poate continua, căci poezii ale autorilor canonici puse pe muzică există destule.
Vine aprilie! – sau Iarna lui Alecsandri receptată în vreme de pandemie
Pastelurile lui Alecsandri fac parte din categoria textelor ”ofertante” atunci când vine vorba despre analiza figurilor de stil, mai ales la gimnaziu. La clasele de liceu, analiza unui pastel poate părea însă un exercițiu monoton, cu toate că există suficiente resurse pentru a transforma un astfel de proces în ceva mai profund decât ”comentați figurile de stil”. În tot cazul, nu e locul de reproșuri acum. Ceea ce vreau să spun este că inclusiv pornind de la un text aparent simplu, cum este Iarna lui Alecsandri, putem genera discuții profunde și, împingând un pic mai departe experimentul, putem da demersului o notă ludică prin crearea unei poezii colective la final. Exercițiul a fost cam așa: i-am rugat pe elevi să asculte poezia și să privească imaginile montate într-un video, apoi să scrie primul enunț care le vine în minte, fără să mediteze la ceva anume. Preț de câteva minute a fost liniște, apoi, deodată, în spațiul de chat au început să curgă reacții. Nu am făcut decât să le iau de acolo cu ”copy – paste” și să le aranjez într-un document Word, păstrând inclusiv ordinea. Rezultatul? – o creație ad-hoc cu aer suprarealist, dadaist ori poate postmodern, inspirată (culmea!) de un pastel al lui Alecsandri. Las aici, pentru posteritate, textul colectiv, scris de o parte dintre elevii clasei a X-a E : ”Vine aprilie!/ Împodobește mama bradu’…/ Anul ăsta nu a nins./ Stau lângă focul de la șemineu,/ Sper să nu înnebunesc în carantina asta!/ Din văzduh cumplita sars cov 2 cerne viruși de corona…/ Nu-mi place iarna,/ Vreau afară!/ N-ar strica dacă era mai cald oleacă…/ Vreau o înghețată senviș din aia bună cu vanilie;/ Chiar merge una./ Bine, că acuma-i cald…/ M-am saturat de stat în casă!”
Post scriptum: Și acum reiau, pentru orice eventualitate, întrebarea, provocându-vă să răspundeți, împreună cu elevii voștri: Ce face ca o poezie să fie poezie?
Foto: www.pixabay.com
S-ar putea să îți mai placă
Lasă un comentariu