• Simply Camino
  • Călătorii
    • Mon PARIS
    • Jurnal francez
    • Jurnal belgian
    • Jurnal italian
    • Jurnal austriac
    • Jurnal elen
    • Jurnal croat
    • Jurnal spaniol
    • Jurnal portughez
    • Jurnal bulgar
    • Travel TIPS & TRICKS
  • Interviuri
  • EDUblog
    • Jurnal de prof atipic
    • Proiecte
    • Didactice
    • Educație media
    • Filme
    • Cărți
    • Teatru
    • Muzică
    • Just blogging
      • Blog de la A la Z
      • Evenimente
      • Proiecte
        • Coffee_in_town
        • Reverii europene
        • Family Biking DATE
        • Danone
  • Semificţiuni
  • Realisme
  • Despre


    Blogul meu, www.anamariaghiban.ro, e oarecum clona mea virtuală, plăsmuită din cuvinte. E imperfectă, asta e clar! Ca și mine. E locul meu de popas în mine însămi și pe unde mă poartă gândul și simțirea. Tot ceea ce scriu pe blog mă reprezintă pe mine ca om, în primul rând. Scriu despre ceea ce îmi stârnește interesul sub o formă sau alta, mă implic în inițiative care contribuie la dezvoltarea comunității în care trăiesc și promovez doar proiecte, acțiuni, produse în care cred. Îți mulțumesc pentru popasul făcut pe Fascinație!

    Citește mai mult
  • Urmărește-mă pe

  • anamariaghiban.ro

    Fascinație
    That rain in Los Arcos... and the day after... 🥰

#simplycamino  #fascinațiefoto #caminodesantiago #justbe #fascinatieblog #travel
    Fără prea multe cuvinte, căci unele lucruri se Fără prea multe cuvinte, căci unele lucruri se întâmplă pur și simplu și e bine așa... pe 1 octombrie 2023, la ora 16:00, vă invit la Galeria Arcada, de pe strada Lăpușneanu, nr. 8, la o întâlnire pe care o plănuiesc încă de când eram pe El Camino. 

#SimplyCamino va fi cu povești, cu dialog, cu fotografii, cu surprize și, sper, cu multe zâmbete. Pentru prima dată după multă vreme, am emoții... pentru că nu e un eveniment obișnuit și pentru că am pus în el fărâme de bucurie autentică. E modul meu de a da mai departe ceva din experiența fabuloasă trăită în această vară. 

Sunt câțiva oameni care-mi sunt alături în demersul acesta și le mulțumesc de pe acum din tot sufletul. Nu-i numesc încă, dar abia aștept să îi cunoașteți pe 1 octombrie, într-o duminică după-amiază, începând cu ora 16:00...

#simplycamino #fascinatieblog #justbe
    First day... once upon a time... #simplycamino #e First day... once upon a time...

#simplycamino #elcamino #fascinațiefoto #fascinațieblog #justbe #travel
    Instagram post 18341820796057254 Instagram post 18341820796057254
    #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #sa #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #santiagodecompostela #travel #elcamino
    #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #sa #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #santiagodecompostela #travel #elcamino
    #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #sa #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #santiagodecompostela #travel #elcamino
    Puis la nuit tombe, et il n'y a plus rien à cache Puis la nuit tombe, et il n'y a plus rien à cacher...

#monparisamoi❤️ #inlovewithparis #travelphotography #paris #france #fascinațiefoto
    Un amour éternel ♥️ #monparisamoi❤️ #inl Un amour éternel ♥️

#monparisamoi❤️ #inlovewithparis #travelphotography #parís #france #fascinațiefoto
  • Simply Camino
  • Călătorii
    • Mon PARIS
    • Jurnal francez
    • Jurnal belgian
    • Jurnal italian
    • Jurnal austriac
    • Jurnal elen
    • Jurnal croat
    • Jurnal spaniol
    • Jurnal portughez
    • Jurnal bulgar
    • Travel TIPS & TRICKS
  • Interviuri
  • EDUblog
    • Jurnal de prof atipic
    • Proiecte
    • Didactice
    • Educație media
    • Filme
    • Cărți
    • Teatru
    • Muzică
    • Just blogging
      • Blog de la A la Z
      • Evenimente
      • Proiecte
        • Coffee_in_town
        • Reverii europene
        • Family Biking DATE
        • Danone
  • Semificţiuni
  • Realisme

Izvor de inspirație pentru frumosul din noi

august 19, 2017

Am vrut să ating vârful muntelui,
dar  mi-a fost frică să nu mă înţep.
Am  vrut   să ating linia orizontului,
dar mi-a fost frică să nu mă tai.
Am vrut  să îmbrăţişez oceanul,
dar mi-a fost frică să nu mă înec în adâncuri.
Am vrut să-ţi ofer un buchet de raze de soare,
dar… mi-a fost frică să nu ne pârjolim.

                                             (Ion Ghiban)

A trecut ceva vreme de când nu am mai frământat în cuvinte popasurile în mine însămi și asta nu pentru că ele, popasurile, nu au existat, ci dimpotrivă, pentru că în ultima vreme au fost atât de multe, încât m-am străduit să nu ratez nimic din ceea ce înseamnă trăirea lor autentică și inefabilă. Și de aici, poate și pauza spontană în ceea ce privește scrisul și lipsa mea de pe blog. Nu mă plâng de lipsă de inspirație, aș fi ipocrită să o fac și n-ar folosi nimăănui, căci am avut parte în vara aceasta de atât de multe experiențe care m-au îmbogățit sufletește atât de fumos, încât izvorul de inspirație s-a transformat într-un flux continuu de idei, de stări, de emoții care se înghesuie să curgă în text. Încerc să-i domolesc fervoarea totuși și să ajung la esența lucrurilor pe care mai apoi să o dau mai departe. Am lăsat cuvintele să se odihnească o vreme, fără să îmi fixez un moment anume în care să le trezesc din amorțeală. Știam că va veni… Și a venit. Ieri. Într-un moment pe care l-am așteptat cu emoție și pe care mi l-am imaginat exact așa cum s-a întâmplat. Apariția volumului Izvor de inspirație, semnat de Ion Ghiban, mi-a dat ocazia să-mi cunosc propriul tată altfel decât am făcut-o până acum, în nenumăratele experiențe și împrejurări pe care viața ni le-a mijlocit, de când am văzut eu lumina zilei. Ieri, în debutul Zilelor Rezervației Forestiere Tătăruși, o sărbătoare care animă în fiecare mijloc de august sufletul satului meu natal, într-un loc ce-mi provoacă nostalgii molcome, la Muzeul Satului din Tătăruși, adăpostit în clădirea ce odinioară a fost grădinița copilăriei mele, tata, înconjurat de prieteni de-o viață și de oameni frumoși, care l-au sprijinit în inițiativele sale de-a lungul timpului, și-a lansat un volum de poezii inedit, pe care eu îl așteptam…

Am amânat mult timp să scriu aceste rânduri, cu toate că m-am trezit în multe dimineți cu gândul de a o face ori mi-am petrecut destule nopți târzii sperând că voi reuși. Mi-a fost greu să le scriu, dintr-un motiv pe care poate că mulți nu-l vor înțelege. Cuvintele s-au coagulat cu greu de data aceasta,  căci este pentru prima dată de când citesc creațiile tatălui meu cu un alt ochi și într-un alt spirit decât cu aerul critic cu care m-am obișnuit să o fac.

Nu este prima dată (și probabil că nici ultima…) când scriu despre textele tatălui meu. Dar dacă până acum am făcut-o, așa cum spuneam, cu un anume simț critic și cu un oarecare spirit ludic, amuzată adesea de versurile ghidușe ce mi-au trecut pe sub ochi și acaparată de spiritul lor dominant satiric, de data aceasta i-am citit textele într-un alt mod. Și ceea ce scriu aici este, cu siguranță, mult prea subiectiv pentru un text critic, așa încât rândurile acestea, pe care le-am scris pentru a prefața volumul Izvor de inspirație, nu sunt de fapt o prefață, ci mai degrabă reacția unui cititor implicat, care a trăit o revelație descoperind în texte de o profunzime subtilă și de o inocență pe alocuri debordantă, o altă ipostază a unui om pe care îl cunoaște de o viață și care se întâmplă, în mod fericit, să fie propriul tată… o ipostază despre care știa că există, la fel cum știa că părți din ea se regăsesc intacte în propriul ADN, dar care nu i se revelase niciodată până acum în toată splendoarea ei.

Atunci când tata m-a anunțat, cu câteva luni în urmă, că vrea să publice un nou volum de creații, mi-am imaginat că ceea ce va publica va fi o nouă serie de texte în spiritul celor din Nebuneli 30%, un amalgam de fragmente predominant satirice, minate pe alocuri de melancoliile pasagere ale unor versuri de inspirație variată. Așa încât am așteptat cu un oarecare amuzament să văd ce năzbâtii creatoare a mai născut spiritul ludic al unui autor cu ale cărui texte sunt familiarizată de când eram încă doar un copil. Când am primit manuscrisul, am avut însă o mare surpriză și o revelație pe măsură. Am descoperit în versuri de o limpezime copleșitoare, în rime fluide și în cuvinte aparent banale, emoții care mi-au făcut sufletul să vibreze în jocuri de trăiri pe care nu mi-aș fi imaginat vreodată înainte că le-aș putea avea la lectura unor poeme în care m-am regăsit de multe ori, la fel cum am regăsit frânturi din clipe trăite aievea în copilărie, ori gânduri pe care, la rându-mi, le las câteodată să-mi cutreiere mintea.

Fără a renunța în totalitate la ironie ori autoironie, în Izvor de inspirație creatorul își asumă preponderent o ipostază sentimentală, în care ludicul se îmbină armonios cu profunzimi ivite fie din experiențe personale, fie dintr-un mental colectiv pe care ne-am obișnuit să-l numim prea simplu, ”înțelepciune populară”. Dincolo de orice altă sursă, izvorul de inspirație al versurilor este, cred, natura nostalgică a celui care le-a zămislit și care, ținută mult timp la adăpost, sub masca ironiei împinse până la sarcasm, cu care obișnuise în textele sale satirice, iese acum la iveală simplu, direct, fără pretenții de romantism desuet ori de postmodernism snob. Unele dintre versurile publicate acum mi-au amintit cumva de lirica erotică argheziană, de sfiala aceea a iubirii conjugale, în care se macină încet profunzimi sentimentale într-o dulce rutină căreia eul liric se supune aproape voluntar. Altele m-au dus cu gândul la Păunescu și ale lui poeme cu lacrimi și părinți. Nu este însă rostul aici de comparații ori de încercări de a identifica elemente de intertext, care nu știu cât și cui ar folosi acum.

Eu, mai mult decât și-o vor permite poate alți cititori, mi-am luat libertatea de a citi aceste versuri într-o notă foarte personală. Am făcut-o, așa cum spuneam, în dimineți cu aromă de cafea, ori în nopți târzii cu miros de tei unduind pe la geamuri… și le-am lăsat să-mi pătrundă adânc în suflet și să se evapore uneori în emoții lichide. Ceea ce vă recomand și vouă să faceți la o eventulă lectură.  Pentru că, fără pretenția de a fi un volum în sensul obișnuit al cuvântului, în Izvor de inspirație sunt crâmpeie dintr-un suflet care vibrează iubire, nostalgie, înțelepciune, frumos, candoare și, de ce nu, inspirație pentru ce-i care vor reuși să îi pătrundă tainele…

Mă-ntreb, uneori, de ai fost  așa zămislită
Sau  viața însăşi a vrut să fii aşa.
Nu ești  fumoasă, nu ești nici urâtă
Nu ești  nici prea bună, dar nu ești nici prea  rea.

Și de-ai fi fost făcută anume pentru mine
S-ar fi aflat, să nu se potrivească
O parte a mea cu alta din tine
Atunci cand ele aveau să se-ntâlnescă.

Totul din tine-şi găseşte pereche în mine
Împreună  formând un tot mai frumos.
Mă  întreb dacă aşa se cuvine
Sau pur şi simplu sunt eu prea  norocos.

(Sufletului pereche, Ion Ghiban)

Echipa editorială
Cel mai tânăr cititor
Muza 🙂
Zâmbet de poet…




bucovina micaion ghibanizvor de inspiratielansare de cartepoezietatarusizilele comunei
Share

Cărți

Anamaria Ghiban

You might also like

Ce face ca o poezie să fie… poezie?! – 3 sugestii de interacțiune online cu elevii
aprilie 3, 2020
Început
mai 22, 2017
#liisepoezie – sau cum să folosești ingenios Facebookul la ora de română
aprilie 17, 2017

Leave A Reply


Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CAPTCHA
Refresh

*

  • Despre mine

    Blogul meu, www.anamariaghiban.ro, e oarecum clona mea virtuală, plăsmuită din cuvinte. E imperfectă, asta e clar! Ca și mine. E locul meu de popas în mine însămi și pe unde mă poartă gândul și simțirea. Tot ceea ce scriu pe blog mă reprezintă pe mine ca om, în primul rând. Scriu despre ceea ce îmi stârnește interesul sub o formă sau alta, mă implic în inițiative care contribuie la dezvoltarea comunității în care trăiesc și promovez doar proiecte, acțiuni, produse în care cred. Îți mulțumesc pentru popasul făcut pe Fascinație!

    Citește mai mult
  • Urmărește-mă pe

  • Webstock
  • Caută

  • Etichete

    adolescenta biz sms camp blog blogger Bloggereuropean2013 blogging bruxelles bucuresti calatorie calatorii camino carte cartea de joi copilarie cultura educatie educatie media educatie nonformala El Camino erasmus euroscola facebook fascinatie filit iasi italia iubire jurnal de profesor atipic jurnalism lectura literatura nostalgie pandemie paris poezie roma scoala simply camino social media timp toamna training vacanta voluntariat zbor


  • Newsletter

  • Recent Posts

    • Între zboruri... (Iași-Viena-Frankfurt-Split-Zagreb-Karlovac)
      septembrie 17, 2023
    • Cum și de ce am devenit „profă de Boovie”
      august 9, 2023
    • Ziua 37: O Pedrouzo - Santiago de Compostella
      iulie 5, 2023
  • logo

  • Despre mine
  • Harta blogului
  • Contact
  • Termeni și condiții
  • Politica de confidențialitate
  • Politica cookies
  • Romana 4.0
Materialele de pe acest blog aparțin autorului, iar preluarea acestora se poate face doar cu acordul scris al autorului, cu citarea și adăugarea unui link către sursă. 2012-2020.
Toate drepturile rezervate. Anamaria Ghiban ©Powered by Wakatech